Sens unic

Am reusit sa ma ratacesc pe un drum cu sens unic. Asfaltul proaspat turnat imi lasa urme mici pe talpi, dar acestea dispareau cand gaseam un ciot de copac pe marginea drumului pe care imi odihneam corpul incercat de oboseala. Peste tot in jur oameni straini isi construiau case mult prea inalte, dar nu se opreau, desi de multe ori structura de rezistenta ceda. Cioburile ferestrelor sparte de presiune mi-au lasat cateva urme pe brate, urme ce imi amintesc de nesiguranta lucrurilor frumoase.

Gaseste-ma...

Gaseste-mi formele dintr-o biblioteca invechita de timp. Priveste-ma cu ingrijorare si sufla-mi praful ce il port pe umerii apasati de vreme. Deschide-mi haina care acopera intrebarile ce nu si-au gasit niciodata raspuns pentru ca nu au avut curajul sa paraseasca locul intunecat in care au luat nastere. Plimba-ti degetele prin adanciturile pielii uscate de uitare. Soarbe-mi cuvintele cu mintea-ti insetata de cunoastere a carei nerabdare nu da atentie cuvintelor ce lipsesc. Completeaza-ma cu paginile ce au fost rupte de maini infierbantate de entusiasmul necunoscutului, apoi aruncate cu nepasare in sertare straine.

Citeste-ma in lumina difuza a unei seri ploioase pentru a imi ascunde imperfectiunea...

Acasa...

Ma voi intoarce acasa...

Ma asteapta o casa rece in care copilaria mi-a fost invinetita in fiecare zi.

Ma asteapta tata...un strain al carui sange imi intoxica organele.

Ma asteapta o camera ce niciodata nu a fost a mea.

Ma asteapta un pat mare al carui arcuri incremenite imi vor asigura comfortul.

Ma asteapta un frate care gaseste rezolvarea in violenta.

Ma asteapta curtea injumatatita, lipsita de buruienile ce napadeau vita de vie.

Ma asteapta strada pe care am crescut doar pentru a ma va privi cu un aer dispretuitor.

Ma asteapta salcia ce nu va recunoaste fetita de cinci ani ce a plantat-o.

Ma asteapta statia ce a facut din "acasa" un cuvant strain...

Three Days Grace - Home

Asculta mai multe audio diverse

Tristete...

Privindu-i cum se joaca am fost cuprinsa de o tristete inexplicabila. Zambetele sincere ce le afisau cu nonsalanta mi s-au infipt precum un cutit in inima. In momentele acelea m-am gandit ca probabil nu voi mai putea niciodata zambi asa. Ii priveam incercand sa isi imite miscarile, dorindu-mi sa imi incetinesc respiratia pentru a prelungi aceasta scena de o puritate sfasietoare.

Zambetul crispat ce mi se sculptase pe fata ascundea un nod dureros ce mi se instalase in gat de la inceputul serii. Durerea devenea tot mai sufocanta cu fiecare chicoteala, fortandu-mi lacrimile sa imi sageteze obrajii. Nu i-am mai putut urmari...

Doar modul in care m-a privit inainte sa plece a trezit farama de fericire ce sta ascunsa in mine...

Regret

Isi merita soarta.

Prima data ne-a parasit pentru un alt barbat, iar eu am dat vina pe alcoolismul tatalui meu. Am refuzat sa o vad de fiecare data cand incerca sa ia legatura cu mine. Am urat-o. La 18 ani am revazut o femeie total schimbata. Raceala obisnuita din copilarie se transformase in caldura unei mame. Am hotarat sa ma mut la ea, lasand in urma persoana ce a avut grija de mine si m-a iubit cum ea nu a facut-o niciodata. Am fost egoista. Ma urasc pentru asta.

Acum m-a parasit pentru a doua oara din cauza aceluiasi barbat. O urasc pentru asta. Ii urasc slabiciunea. Ii urasc vorbele goale. Ma urasc ca am avut incredere in vorbele ei, desi raceala din copilarie a devenit din ce in ce mai evidenta. Urasc cand imi spune ca isi face griji pentru mine, iar ea are un loc sigur unde poate dormi, pe cand eu nu sunt sigura de nimic.

Vreau sa plec. Vreau sa las in urma tot si sa o iau de la inceput. Vreau sa nu mai depind de nimeni, sa pot fi sigura de ziua de maine.

Mai e putin...

Niciodata

Nu conteaza ca toata viata am fost tratata ca o papusa de portelan daca in cateva minute mi-a fost ciobita pretiozitatea.

Duffy - Stepping Stone

Asculta mai multe audio diverse

In lift...

Inca un etaj. Sunt blocata intr-un lift ce coboara cu rapiditate inspre subsolul intunecat.

Locuiam la un etaj superior intr-un apartament plin de iubire si intelegere. Dintr-o data apartamentul a fost incendiat de nebunia ce s-a instalat in soapta, fortandu-ma sa imi gasesc refugiu intr-un loc strain. La putin timp flacarile s-au strecurat cu brutalitate si aici, singura cale de scapare ramanand liftul a carui pereti sunt imbibati cu mirosul disperarii. Flacarile nebuniei mistuie cu repeziciune fiecare etaj, presand intreaga cladire.

Inca un etaj. Liftul coboara mai adanc in intuneric. Caldura ce se taraste prin fiecare crapatura a usilor imi inghesuie corpul intre pereti, sufocandu-l. Gandurile imi sunt brutalizate de zgomotele infioratoare ce se intensifica in bezna ce imi inunda refugiul.

Inca un etaj. Pentru un moment aerul fierbinte a fost sagetat de o briza de racoare ce m-a atins cu sentimentul familiar ce il simteam inaintea incendiului. M-a invaluit doar pentru a se transforma intr-un fior ce m-a tintuit in podeaua care, in final, isi va infige ghearele inghetate in corpul lipsit de speranta.

Inca un etaj...