Lisa...

Infatisarea ei puerila ascunde o obraznicie excitanta. Ii place sa intarate taria barbatilor cu trupul ei mignon acoperit de o rochie rosie. Isi intinde spatele gol peste tejgheaua barului de cate ori cere ceva de baut. Intotdeauna face asta soptindu-i barmanului atat de aproape de ureche incat buzele atent rujate ii lasa urme pe lobul urechii. Se vad in fiecare seara la aceeasi ora, iar el fierbe de fiecare data cand barbatii coboara din camera ei cu privirea aceea de animal imblanzit. Ea revine intotdeauna pe acelasi scaun din partea dreapta a barului cu aceeasi expresie nerabdatoare.
S-a gandit de multe ori sa ii apara imbracat la patru ace si cu doar o soapta sa ii cunoasca asternuturile cum fac ceilalti barbati. A facut-o... Ea s-a comportat cu el ca si cu oricare alt barbat. In camera ticsita de lumanari parfumate care aveau menirea de a acoperi mirosul puternic de sex a avut o experienta atat de pasionala incat a crezut ca este singurul barbat din viata ei. Inlantuiti de lenjeria din matase, corpurile lor transpirate rasuflau greu unul langa altul. Ea se ridica si se indreapta spre baie...
- As prefera sa nu mai fii aici cand ies din dus...
- Cand te mai pot vedea?
-Doar cand imi servesti bautura... Camera aceasta nu o vei mai vedea.
-Dar...
- Nici un barbat nu ma poate avea mai mult de o noapte!

Fragmente

In curs de adaptare

Inca nu m-am obisnuit cu traseele mijloacelor de transport, iar aglomeratia din week-end este infernala. Dar am reusit sa imi recunosc casa. Vremea superba de astazi m-a ajutat sa vad orasul intr-o alta lumina. Una colorata si plina de locuri interesante.
Imi place foarte mult respectul tipic britanicilor. "Scuza-ma" si "multumesc" sunt cuvintele cele mai des auzite, iar indulgenta lor pentru straini este remarcabila. Ar fi si culmea sa fie altfel, avand in vedere ca, iesind pe strada, vad mult mai multi afro-americani, chinezi si evrei decat britanici.
Cum spunea si R.: "eu ma simt ca pestele in apa aici". Vorbesc engleza cursiv si ma descurc in orice situatie. Sunt cel mai bun translator.
Va fi ciudat cand ma voi intoarce in tara si in loc de "scuze" voi fi impinsa si posibil scuipata cu seminte pentru ca am avut nesimtirea sa merg in fata bardihanului grabit. Si cand autobuzul va veni din partea stanga...

Scrisoare din Londra

Dragii mei,

Eu am ajuns cu bine. Zborul cu avionul nu a fost nici pe departe cum ma asteptam, desi nu se aseamana cu nici o senzatie pamanteana. Dar am fost linistita pentru ca a trebuit sa am grija de copilul de 24 de ani care imi oprea circulatia sangelui strangandu-ma de mana, in timp ce pielea ii era incercata de diferite nuante de verde. Am calatorit cu urechile infundate, pofta de ras si multa vorbarie. Doar asa am reusit sa imi controlez frica de inaltime si raul de miscare.
Privelistea oraselor vazute de la inaltime este incredibila, cel putin pe timpul noptii. In ceea ce ii priveste pe pasageri, acestia nu sunt cu mult diferiti de cei care circula cu autocarul. Semintele erau la purtator, la fel si sacosele de rafie.
Prima zi in Londra a fost incetosata. Nu din cauza smog-ului, ci din cauza oboselii. Si s-a desfasurat asa: plimbari cu autobuzul la etaj, mancat la KFC, cafea in Finsbury Park, jucat cu veveritele, cateva cumparaturi si intors acasa.
Locuiesc intr-una din casele "in serie", acelea despre care v-am spus ca imi plac foarte mult. Asta ma si sperie un pic pentru ca, neinsotita, mi-ar fi greu sa o recunosc.
Probabil ca voua va este mai greu decat imi este mie, dar va rog sa nu va faceti griji. Stiti foarte bine ca sunt capabila sa imi port de grija.

Va pup si va iubesc...

Vanatai in cotul vietii

Cateodata as vrea sa imi pot uita trecutul. Sa pot trai cu inoncenta unui copil care isi uita trasnaile imediat ce le sfarseste. Sa pot avea din nou sentimentul avut cand imi mazgaleam fata cu funingine si imi impleteam pene in par,crezandu-ma Pocahontas. Sau atunci cand scormoneam dupa rame in pamant, aceasta fiind conditia pe care trebuia sa o indeplinesc pentru a putea merge cu unchiul la pescuit (mereu ma intorceam cu prada cea mai mare acasa). Sau cand radeam cu lacrimi cand trantea mamaia cozonacul (aveam doar 3 anisori).
Dar oricat as incerca sa evit asta, intotdeauna ma voi raporta la trecut. Pentru ca acesta m-a format... mi-a conturat caracterul.
Toate loviturile, vanataile si ranile din coatele si genunchii vietii incep sa ma doara cand trecutul imi pune piedica....

Ador sa ma ascund de lume sub privirea lui.

Lucrurile rele se ascund in spatele unei lumini puternice

Lumina asta nu ma lasa sa dorm, iar treaza fiind imi provoaca dureri de cap ingrozitoare. Nu pot vedea nimic dincolo de ea si imi supara imaginatia. As vrea macar o clipa sa se stinga sa imi pot odihni ochii. Sau sa slabeasca putin in intensitate...

Incepe sa palpaie rar. Dincolo de ea se zareste intermitent intunericul...

Lumina incepe sa slabeasca ingrijorator. Un fior de panica imi stapaneste corpul. Necunoscutul ma inspaimanta si imi sperie gandurile frumoase, impanzindu-le de umbre amenintatoare...

Segmentele de lumina sunt ingrijorator de scurte...

Incerc sa imi petrec perioadele de bezna cat mai nemiscata, sperand sa treaca pe langa mine fara sa ma observe...

Imi vreau inapoi permanenta si dureroasa lumina. Vreau sa ma protejeze in continuare, ascunzand lucrurile rele dincolo de limita ei curata.

Gargarita