27 iulie 2011

Franturi de creion...

Imi lipsesc bucati mari din viata. Cand am plecat a trebuit sa las totul in urma, aparent fara regrete. Cu cat ma indepartez mai mult simt absenta lucrurilor ce imi umpleau camera de amintiri. Toate fotografiile copilariei au ramas intr-un album ingalbenit, adolescenta din lut mi-a fost faramata de ura unei false iubiri, iar creioanele si radiera pe jumatate folosite inca asteapta sa completeze desenul proaspetei maturitati.

Va prezint cateva franturi...

24 iulie 2011

Cartea de colorat povesti

Un pescarus si-a pierdut drumul si a nimerit intr-o lume alba cu marginile negre. Totul era lipsit de culoare, uneori chiar si de forma – unele animale erau formate din puncte deasupra carora pluteau cifre si numere. Unele puncte erau unite de linii, conturul lor semanand cu dinozauri prietenosi ce plimbau copii in spate.

O pata albastra a aparut in conturul unui nor, depasindu-I marginile timid. O picatura s-a prelins si a atins aripa dreapta a pescarusului. Penele albe i s-au lipit de cer si i-au tintuit miscarile sacadate. O ploaie de culori s-a napustit asupra pescarusului si i-au inecat corpul impecabil in delimitarea tragica a lumii simple. Amestecul pastelat s-a transformat intr-o furtuna ce l-a dezlipit din acea lume.

Dupa ce copilul si-a terminat de colorant povestea preferata, printre fiintele din ere indepartate zacea, atarnata intre nori, o singura pata alba ce nu isi gasea locul – conturul unui pescarus.

21 iulie 2011

Post scris la nervi 2

Nu imi place sa fiu obligata sa ma port dragut cu o persoana pe care nu o suport. Sa fac glume care la auz par simpatice, ele fiind de fapt intepaturi clare la adresa prostiei care duhneste de fiecare data cand deschide gura. Sa trebuiasca sa fiu numai zambete si curcubee si sa ii suport toate ifosele. Sa imi doresc sa ii cumpar toata inghetata din lume doar ca sa nu mai poata vorbi din cauza durerii din gat. Sa ma prefac ca ma intereseaza sugestiile pe care mi le da cand are impresia ca nu fac ceva bine. Sa nu ii spun ca atunci cand ii urez o zi buna, de fapt ii doresc sa se trezeasca fara haine in savana africana intro turma de babuini infierbantati...

13 iulie 2011

Lasa-ma sa dorm...

Inceteaza sa ma privesti intruna cu ochii aia mirati, sa imi corectezi fiecare miscare si sa ma dojenesti tacut din coltul celalalt al camerei. Ma strangi usor de mana de fiecare data cand vezi un lucru ce te intriga cand, mergand pe strada, te tii dupa mine fara ca eu sa iti fi cerut asta. Prezenta ta ma sufoca atunci cand umerii tai lasati isi exprima dezamagirea fata de greselile mele.

Crezi ca imi e usor sa iti vad moaca aia trista la gandul ca m-am facut mare si nu am ajuns doctorita, asa cum imi doream cand eram mica? Tu crezi ca viata iti ofera tot ce vrei fara nici un sacrificiu? Crezi ca ma cunosti atat de bine incat sa imi spui ca ai fi facut lucrurile diferit daca ai fi fost in locul meu?

Tu nu ai gresit ca sa stii cum e sa regreti! Nu ai pierdut pe nimeni drag ca sa stii ce inseamna dorul! Nu ai incercat sa uiti ca sa intelegi neputinta!

Asa ca pastreaza-ti sfaturile pentru cand vei exista in afara mintii mele si lasa-ma sa dorm...

08 iulie 2011

Wizzventuri...

Pana m-a trimis la culcare, m-am tinut dupa mamaia prin curte precum un catelus cu privirea trista. Am ajutat-o la strans ouale, am maturat batatura si m-am jucat cu verisorii mei. Cel mic are o” bicicleta care fuge tare ca un ghepard”, iar cel mare mi-a evitat cat a putut dovezile de afectiune.

Acum imi este mai greu decat prima data sa plec, pentru ca stiu cat de multi imi vor lipsi trezitul de dimineata ca sa mananc cartofi prajiti, vaitaturile mamaiei, injuraturile dragastoase sau nu (in functie de cantitatea de alcool consumata) ale tataiei, vizitele rare si intotdeauna cu un interes ale fratelui si tatalui meu, saluturile obosite ale matusilor si unchilor, dragaleala verisoarelor si replicile puternice ale verilor.

Drumul pana la aeroport a fost lin, aventura incepand o data cu check-in-ul. O "doamna" a fost pusa sa isi refaca bagajul de vreo trei ori, "jucaria" Domnului a fost bau-bau pentru un copil ce a intrat peste el in toaleta, vecina de pe randul celalalt a fost un pic prea naturala, iar pe tot timpul zborului aceeasi "doamna" cu bagajul a mutat jumatate din avion pentru ca cei patru puradei voiau sa stea la geam si se ridica de fiecare data cand centurile de siguranta trebuiau sa fie cuplate, determinand-o pe una din stuardese sa tipe in statie "doamno, stai jos". Turbulente au fost foarte putine, dar aerizarea ne-a panicat ingrozitor; avionul s-a zgaltait precum o coarda de chitara ciupita. Si aici s-au incheiat aventurile.

Acum incepe reacomodarea...

03 iulie 2011

B`estfest 2011

Primul concert, de fapt jumatate de concert, la care am ajuns a fost al celor de la Omul cu Sobolani. Nu sunt printre preferatii mei, dar a trebuit sa ii fac pe plac Domnului.