O atingere cunoscută...

Sunt într-un loc plin de oameni. Stau în mijlocul lor pe un pedestal de unde vorbesc fără ca nimeni să mă asculte. Îmi impregnez amintirile în memoriile lor oarbe. Cu iz de detalii mă descopar în fața unei familiare tăceri ce se învolbureaza în jurul meu. Ating mulțimea fugitivă cu răceala unei stele moarte. Nu se mai mișcă iar vocea mea timidă e acoperită de un sunet liniștitor. Aglomerația se disipa fără a se mișca din loc. O atingere cunoscută...