Plastic...

Ma simt precum un manechin imbracat in haine scumpe expus in vitrina unui magazin de lux dintr-un oras nu prea bogat. Oamenii trec, se uita si merg mai departe. Putini intra, iar dintre acestia si mai putini cumpara. Persoanele admira hainele frumoase ale manechinului, dar se gandesc la pret si hotarasc ca sunt prea scumpe, fara a se uita pe eticheta. Hainele imi sunt schimbate cu unele considerate mai frumoase, inainte de a ma putea obisnui cu ele. Din cand in cand imi sunt cumparate de un strain ce probabil ca le va purta la ocazie, apoi le va lasa uitate intr-un dulap pana la urmatoarea ocazie, fara a se gandi ca poate au fost importante pentru mine...