Inceteaza sa ma privesti intruna cu ochii aia mirati, sa imi corectezi fiecare miscare si sa ma dojenesti tacut din coltul celalalt al camerei. Ma strangi usor de mana de fiecare data cand vezi un lucru ce te intriga cand, mergand pe strada, te tii dupa mine fara ca eu sa iti fi cerut asta. Prezenta ta ma sufoca atunci cand umerii tai lasati isi exprima dezamagirea fata de greselile mele.
Crezi ca imi e usor sa iti vad moaca aia trista la gandul ca m-am facut mare si nu am ajuns doctorita, asa cum imi doream cand eram mica? Tu crezi ca viata iti ofera tot ce vrei fara nici un sacrificiu? Crezi ca ma cunosti atat de bine incat sa imi spui ca ai fi facut lucrurile diferit daca ai fi fost in locul meu?
Tu nu ai gresit ca sa stii cum e sa regreti! Nu ai pierdut pe nimeni drag ca sa stii ce inseamna dorul! Nu ai incercat sa uiti ca sa intelegi neputinta!
Asa ca pastreaza-ti sfaturile pentru cand vei exista in afara mintii mele si lasa-ma sa dorm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu