Pentru că stau de obicei în spatele camerei foto, eu și domnul meu nu prea apărem în poze împreuna, așa că duminică l-am târât în parc pentru o sesiune de fotografii romantice de cuplu. După jumătate de oră de mormăit și blestemat că nu putea să își ia și el o femeie normală care să îl târască în Mall în loc de ghețurile arctice, am pornit în pas voios și îmbrăcați frumos spre parc.
În vreme ce ne miram noi cât de plăcut este afară pentru cele 5 grade anunțate, văd ca la umbra copacilor nu se topise bruma, ceea ce mi-a declanșat instinctul artistic. Încerc câteva poziții aproape yoga pentru a găsi unghiul perfect, deschid aparatul și surpriză... cardul de memorie s-a hotărât să rămână acasă. A trebuit să ne întoarcem după el; norocul nostru e fost că parcul e situat la câteva stații distanță de casă. Încă îmi e ciudă că am pierdut ocazia de a fotografia un norișor iridescent format în apropiere.
Tot drumul dus-întors Robert a înjurat în barbă soarta și destinul, iar eu speram ca bruma să nu se topească din cauza căldurii. Reîntorși în parc am găsit bruma exact cum am lăsat-o, dar nu același lucru s-a întâmplat cu vremea frumoasă. În cele câteva minute necesare instalării trepiedului și camerei ne-au înghețat mâinile bocnă, apoi, după câteva poziții, și ideile. Ne-am mai stors noi creierii de câteva cadre și umplut pantofii de noroi, apoi am plecat acasă fericiți (el pentru că a scăpat de nebună pentru o vreme, eu cu gândul la editat minunile).
Dacă vă interesează și varianta lui, o găsiți aici.
Eu vă prezint rezultatele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu