Transformare...

Mi-am simtit trupul ca pe o scoarta terestra in plina transformare. Pe diferite parti ale corpului traiau diferite feluri de oameni, de fiinte cu problemele si neajunsurile lor. Capul reprezenta divinitatea careia oamenii i se adresau pentru a-i cere sfaturi. Nu era o divinitate omniprezenta si nevazuta, ci una materializata. Pieptul imi era locul cel mai aglomerat, cel mai agitat. Inima mi-am simtit-o ca pe un vulcan ce imprastia lava fierbinte in interiorul meu gol, caldura acesteia sufocandu-ma. Picioarele imi erau goale, pustiite de curiozitatea oamenilor de a cobora spre talpi, desi era interzisa deplasarea spre aceasta parte a corpului. Prin degetele mainilor simteam cum toate sentimentele bune mi se scurgeau intr-o alta lume. Sub fiecare palma se gasea cate o cladire in care se depozitau lazi pline de bunatate, fericire, iubire, dragalasenie, iertare, care erau transportate cu foarte mare efort inspre centrul lumii. Pielea imi era crestata de oamenii ce se foloseau de caldura interioara. Construiau fabrici in care aceasta era prelucrata, devenind hrana atat de necesara supravietuirii. Odata cu trecerea timpului, lucrurile de la suprafata s-au dezvoltat incontinuu, nesimtind ca vulcanul interior incepe incet incet sa se stinga, fiind aproape secatuit de lacomia oamenilor...