20 decembrie 2012

Frântură de creion 13

Dimensiune: 13/17 cm
Tehnică: creion și acuarelă pe hârtie.

19 decembrie 2012

Frântură de creion 12

Dimensiune: 13/17 cm
Tehnică: creioane colorate pe hârtie.

18 decembrie 2012

Frântură de creion 11

Dimensiune: 13/17 cm
Tehnică: pixuri colorate, acuarelă pe hârtie.

17 decembrie 2012

Frântură de creion 10

Dimensiune: 13/17 cm
Tehnică: creioane colorate, acuarelă pe hârtie.

15 decembrie 2012

Frântură de creion 9

Primul desen din seria cadourilor de Crăciun. Acesta este făcut pentru o amică pasionată de călătorii!

Dimensiune: 13/17 cm
Tehnică: pixuri colorate pe hârtie.

04 decembrie 2012

Arta cere sacrificii, dar nu atât de mari!


Pentru că stau de obicei în spatele camerei foto, eu și domnul meu nu prea apărem în poze împreuna, așa că duminică l-am târât în parc pentru o sesiune de fotografii romantice de cuplu. După jumătate de oră de mormăit și blestemat că nu putea să își ia și el o femeie normală care să îl târască în Mall în loc de ghețurile arctice, am pornit în pas voios și îmbrăcați frumos spre parc.

20 iulie 2012

Gratiile imaginației

Știi tavanele alea foarte înalte? Eh, ele te îndeamnă să visezi. De la primul gând începi să te înalți. 
-Oare pe câte scaune trebuie să mă cațăr să pot ajunge la pânza aia de paianjen înnegrită?
Stai întins pe spate și te gândești la schelele constructorilor. 
-Oare  arhitecții care au gândit casa asta erau claustrofobi? Sau le plăcea să viseze? Poate la oameni cu trupul înalt și mintea liberă.
Tavanele din ce în ce mai joase adăpostesc oameni mulți și foarte puțină imaginație, de aceea mă obosesc. Parcă îmi e prea ușor să văruiesc peste petele galbene de umezeală. 
De aceea nu îmi place să țin o pasăre în colivie. Ele trebuie să zboare întâi cu aripile, apoi cu mintea!

03 iulie 2012

24

Când eram mică, mă trezeam în fiecare dimineață de 3 iulie cu nările inundate de miros de flori. Mamaia sacrifica bietele ființe din mica noastră grădină pentru a îmi face ziua mai specială. Îmi săruta fruntea, iar eu mă înfigeam cu nasul în roua proaspătă așezată pe petalele amorțite.

14 iunie 2012

Frantura de creion 6


Acest desen este un cadou pentru domnisoara Jaqlinne, drept multumire pentru bataia de cap ce a indurat-o din partea mea. Merci beaucoup, ma cherie!

04 iunie 2012

Viata nu e un acvariu cu pesti scumpi.

Daca faptul ca ai multi bani este cea mai mare realizare a vietii tale, inseamna ca nu reprezinti mai nimic. Esti ca o mobila. Esti o vitrina foarte scumpa in care sunt depozitate obiecte importante doar prin prisma pretului. Nimic insemnat din punct de vedere sentimental. O biblioteca ticsita de carti neatinse, dar care ar valora o avere odata vandute. Esti ca o cruce atarnata de oglinda unui sofer ce conduce cu 150 km/h pe contrasens.
Nu iti judec inteligenta sau spiritul de aventura. Probabil ca ai visat sa faci lucruri mari ce ti-ar fi adus multumire trupului si mintii. Dar comfortul asigurat de hartiile alea frumos colorate si asezate minutios in teancuri ti-a dereglat busola.
Probabil ca te va surprinde, dar plaja este formata din nisip prin care se ascund scoici aduse din marea ce gazduieste fiinte mult mai vii decat tine, nu doar din domnisoare ce poarta ochelari de soare scumpi si sorb cocktail-uri exotice printre buzele atent rujate.

23 aprilie 2012

Frantura de creion 4

Am refacut unul din desenele mele preferate, "pierdut" acum cativa ani.

20 februarie 2012

Ai niste tuica?

Tataia e genul de barbat caruia ii curge alcool cu putin sange prin vene. De cand eram mica, nu am nici o amintire cu el treaz. Zice ca nu functioneaza bine daca nu incepe sa bea de dimineata.
Din cauza alcoolismului, nu mai vorbeste cu mamaia de cativa ani, desi traiesc in aceeasi casa. De aceea, oricand are nevoie de ceva, da o fuga pana la matusi-mea care locuieste peste drum.

04 februarie 2012

Perna gurmandă

La câteva zile de locuit în Londra, am început să avem un vizitator. Un năsuc atras de mirosul mâncării gătite, dar speriat de prezența oamenilor pe lângă cratițele aburinde. I-am pus bucățele de mâncare lângă ușița prin care inspira căldura unui cămin, iar ea s-a hotărât să ne acorde un pic de încredere. Era flămândă și speriată.
După ce a prins un pic de curaj, a început să ne viziteze regulat. Era respectuasă și nu își prelungea șederea mai mult decât era necesar pentru ea. Nu părea dornică de afecțiunea pe care încercam sa i-o oferim. Mâncarea îi era de ajuns.