27 decembrie 2010

Camera obscura

Obisnuia sa isi developeze trairile singura intr-o camera obscura. Fiecare imagine era purtata dintr-o substanta in alta de mainile acoperite de manusi chirurgicale. Isi insira zambetele, lacrimile, placerile si depresiile pe o sfoara subtire, cronologica.
Intr-un colt luminat vag de o lampa ce se strica mereu statea stingherit un dulap vechi ce gemea din vreme in vreme de greutatea ce se incapatana sa o sustina. In sertarele lui se inghesuiau toate amintirile neplacute, toate despartirile si toate cuvintele urate.
Pe un perete acoperit de o draperie puerila atarnau, fixate cu tinte colorate, reprezentari miscate de tremurul fericirii. Se chinuia atat de mult sa tina ascunsa aceasta camera incat fata ii intepenise intr-o expresie indecisa. Se retragea acolo de fiecare data pentru a mai imobiliza in celstii plictisiti cateva emotii, intotdeauna cu teama de a nu fi descoperita.

A fost invitata la o plimbare. Nimic neobisnuit. Aceleasi trasaturi inghetate, aceleasi eforturi pentru a o face sa zambeasca.
Au ajuns in centrul parcului. O multime de oameni se ingramadeau sa vada ceea ce spuneau ca este "cel mai frumos lucru". O insiruire de imagini foarte cunoscute i se afisau in fata ochilor. Furia simtita atunci nu a mai putut fi ascunsa. A fugit acasa doar pentru a descoperi ca s-a intamplat ceea ce nu trebuia sa se intample niciodata. Camera obscura era cufundata in lumina, dulapul trist isi aduna sertarele golite, iar draperia puerila incadra un perete gol in care mai zaceau doar cateva tinte.
O umbra vinovata se deslusea pe dusumeaua scorojita. Era el. Desi rasuflarea ii era greoaie, a incercat sa ii explice ca lucrurile pe care incerca atat de mult sa le tina ascunse erau cele care scot in evidenta frumusetea omului, iar negarea existentei lor nu face decat sa indeparteze persoanele dragi si sa urateasca trupul si sufletul.

Probabil ca a convins-o. Acum fosta camera obscura este vizitata in fiecare dimineata de razele timide ale Soarelui printr-o fereastra mare ce inlocuieste zidul rece diun spatele draperiei. Din dulapul ce acum e plin de viata scoate mereu cate o amintire ce starneste un val de zambete sincere pe fetele persoanelor ce inveselesc aceasta incapere odata obscura.

16 decembrie 2010

Beculete colorate

Nu imi plac deloc toate impopotonarile astea din sezonul sarbatorilor de iarna. E ca si cum s-ar planta flori dintre cele mai colorate si mai parfumate peste o groapa plina de cadavre in putrefactie. Putoarea iese intotdeauna la suprafata printre parfumul florilor.

13 decembrie 2010

Daca as fi...

Imi imaginez cum ar fi fost daca as fi fost barbat. Cum ar fi sa simt san de femeie ingreunandu-se de dorinta sub atingerea aspra a palmelor mele. Sa plimb printre degete flacara sfarcului ce se inalta. Sa imi inmoi buzele uscate pe valurile soldurilor ei. Sa imi friga lobul urechi cu limba ei de jaratec. Sa ii cunosc picioarele cu nerabdare, picioare ce se vor desface, facandu-ma sa cresc pentru zeama dulce care imi va desfata poftele. Sa ii simt incordarea carnii sub respiratia greoaie a corpului meu. Sa imi sfasie pielea spatelui cu unghile ei in extaz. Sa ii simt printre gemete suflarea sacadata a placerii. Sa termin pe piele ai uda de ploaia de senzatii carnale, apoi sa adorm sub genele ei grele.

27 noiembrie 2010

Sens unic

Am reusit sa ma ratacesc pe un drum cu sens unic. Asfaltul proaspat turnat imi lasa urme mici pe talpi, dar acestea dispareau cand gaseam un ciot de copac pe marginea drumului pe care imi odihneam corpul incercat de oboseala. Peste tot in jur oameni straini isi construiau case mult prea inalte, dar nu se opreau, desi de multe ori structura de rezistenta ceda. Cioburile ferestrelor sparte de presiune mi-au lasat cateva urme pe brate, urme ce imi amintesc de nesiguranta lucrurilor frumoase.

18 noiembrie 2010

Gaseste-ma...

Gaseste-mi formele dintr-o biblioteca invechita de timp. Priveste-ma cu ingrijorare si sufla-mi praful ce il port pe umerii apasati de vreme. Deschide-mi haina care acopera intrebarile ce nu si-au gasit niciodata raspuns pentru ca nu au avut curajul sa paraseasca locul intunecat in care au luat nastere. Plimba-ti degetele prin adanciturile pielii uscate de uitare. Soarbe-mi cuvintele cu mintea-ti insetata de cunoastere a carei nerabdare nu da atentie cuvintelor ce lipsesc. Completeaza-ma cu paginile ce au fost rupte de maini infierbantate de entusiasmul necunoscutului, apoi aruncate cu nepasare in sertare straine.

Citeste-ma in lumina difuza a unei seri ploioase pentru a imi ascunde imperfectiunea...

Acasa...

Ma voi intoarce acasa...

Ma asteapta o casa rece in care copilaria mi-a fost invinetita in fiecare zi.

Ma asteapta tata...un strain al carui sange imi intoxica organele.

Ma asteapta o camera ce niciodata nu a fost a mea.

Ma asteapta un pat mare al carui arcuri incremenite imi vor asigura comfortul.

Ma asteapta un frate care gaseste rezolvarea in violenta.

Ma asteapta curtea injumatatita, lipsita de buruienile ce napadeau vita de vie.

Ma asteapta strada pe care am crescut doar pentru a ma va privi cu un aer dispretuitor.

Ma asteapta salcia ce nu va recunoaste fetita de cinci ani ce a plantat-o.

Ma asteapta statia ce a facut din "acasa" un cuvant strain...

Three Days Grace - Home

Asculta mai multe audio diverse

17 noiembrie 2010

Tristete...

Privindu-i cum se joaca am fost cuprinsa de o tristete inexplicabila. Zambetele sincere ce le afisau cu nonsalanta mi s-au infipt precum un cutit in inima. In momentele acelea m-am gandit ca probabil nu voi mai putea niciodata zambi asa. Ii priveam incercand sa isi imite miscarile, dorindu-mi sa imi incetinesc respiratia pentru a prelungi aceasta scena de o puritate sfasietoare.

Zambetul crispat ce mi se sculptase pe fata ascundea un nod dureros ce mi se instalase in gat de la inceputul serii. Durerea devenea tot mai sufocanta cu fiecare chicoteala, fortandu-mi lacrimile sa imi sageteze obrajii. Nu i-am mai putut urmari...

Doar modul in care m-a privit inainte sa plece a trezit farama de fericire ce sta ascunsa in mine...

15 noiembrie 2010

Regret

Isi merita soarta.

Prima data ne-a parasit pentru un alt barbat, iar eu am dat vina pe alcoolismul tatalui meu. Am refuzat sa o vad de fiecare data cand incerca sa ia legatura cu mine. Am urat-o. La 18 ani am revazut o femeie total schimbata. Raceala obisnuita din copilarie se transformase in caldura unei mame. Am hotarat sa ma mut la ea, lasand in urma persoana ce a avut grija de mine si m-a iubit cum ea nu a facut-o niciodata. Am fost egoista. Ma urasc pentru asta.

Acum m-a parasit pentru a doua oara din cauza aceluiasi barbat. O urasc pentru asta. Ii urasc slabiciunea. Ii urasc vorbele goale. Ma urasc ca am avut incredere in vorbele ei, desi raceala din copilarie a devenit din ce in ce mai evidenta. Urasc cand imi spune ca isi face griji pentru mine, iar ea are un loc sigur unde poate dormi, pe cand eu nu sunt sigura de nimic.

Vreau sa plec. Vreau sa las in urma tot si sa o iau de la inceput. Vreau sa nu mai depind de nimeni, sa pot fi sigura de ziua de maine.

Mai e putin...

12 noiembrie 2010

Niciodata

Nu conteaza ca toata viata am fost tratata ca o papusa de portelan daca in cateva minute mi-a fost ciobita pretiozitatea.

Duffy - Stepping Stone

Asculta mai multe audio diverse

05 noiembrie 2010

In lift...

Inca un etaj. Sunt blocata intr-un lift ce coboara cu rapiditate inspre subsolul intunecat.

Locuiam la un etaj superior intr-un apartament plin de iubire si intelegere. Dintr-o data apartamentul a fost incendiat de nebunia ce s-a instalat in soapta, fortandu-ma sa imi gasesc refugiu intr-un loc strain. La putin timp flacarile s-au strecurat cu brutalitate si aici, singura cale de scapare ramanand liftul a carui pereti sunt imbibati cu mirosul disperarii. Flacarile nebuniei mistuie cu repeziciune fiecare etaj, presand intreaga cladire.

Inca un etaj. Liftul coboara mai adanc in intuneric. Caldura ce se taraste prin fiecare crapatura a usilor imi inghesuie corpul intre pereti, sufocandu-l. Gandurile imi sunt brutalizate de zgomotele infioratoare ce se intensifica in bezna ce imi inunda refugiul.

Inca un etaj. Pentru un moment aerul fierbinte a fost sagetat de o briza de racoare ce m-a atins cu sentimentul familiar ce il simteam inaintea incendiului. M-a invaluit doar pentru a se transforma intr-un fior ce m-a tintuit in podeaua care, in final, isi va infige ghearele inghetate in corpul lipsit de speranta.

Inca un etaj...

28 octombrie 2010

Bomboana cu gust de cirese

Iti savurez fiecare gest ca pe o bomboana cu gust de cirese. O primesc in causul limbii, iar ea se topeste si se revarsa in mine precum o cascada ce implora sa atinga pamantul. Gura imi este cuprinsa e arome ce imi fac gandurile sa se volatizeze. Imi excita papilele gustative si se lasa stoarsa de zeama dulce-acrisoara, sacrificandu-se pentru placerea mea. Obrajii neputinciosi imi sunt framantati de orgasmul gustului ce imi slabeste fiinta.

23 octombrie 2010

Desertul mintii

Ma plimb prin mintea ta ca printr-un desert. Urmele pasilor ce raman in urma mea sunt sterse cu usurinta de furtunile ce iti tulbura gandurile. Lasi la vedere, fara nici o rusine, lesurile inca in descompunere a fostelor iubiri. Ma simt usurata doar cand gasesc un morman de oase lipsit de identitate. Nisipul imi intoxica dorinta de a merge mai departe, dar nu renunt. Stiu ca efortul va fi uitat in momentul in care ma voi putea imbaia in oaza ce o protejezi de restul lumii.

22 octombrie 2010

ID

Imi pictez fata si unghiile cu indemanarea unei gheise. Imi pudrez corpul cu un strat subtire de pudoare. Nu prea mult, doar cat sa imi ascund vulgaritatea. Imi imbrac pe rand, fara graba,straturile de identitate.

Matasea pasiunii se aseaza cu bretele subtiri, copiindu-mi curbele. Picioarele imi sunt infinite de atingerile ce incearca sa le acopere, ascunzandu-le de intentii. Imi invalui sanii intr-o capcana de inocenta ce imi coboara spre pantece, arzand. Soldurile imi sunt incorsetate de intriga ce sufoca transparenta sinceritatii. Imi inghesui talpile intr-o pereche de ignoranta ce va calca hotarata peste supunerea celorlalti. Fermoarul curiozitatii se inchide cu un sunet de asteptare...

Nu port parfum, asa ca imi las farmecul natural sa isi tarasca bratele lenese in jurul meu, plesnind, din pas in pas, cate o privire ce se intoarce nerusinata.

15 octombrie 2010

Declin

Oboseala psihica datorata intamplarilor din ultima perioada musca infometata din mine, rupand halci mari din optimismul ce ma caracterizeaza, lasand loc liber depresiei ce se instaleaza precum un parazit ce se hraneste cu nenorocire. Isi infige coltii adanc in corpul meu, slabindu-l din ce in ce mai mult, sugandu-mi toata energia, lasandu-ma fara vlaga. Dihania aceasta ingrozitoare ma devoreaza cu fiecare pas, atarnand de spatele meu cu greutatea unei pietre de moara.

10 octombrie 2010

Fericire?

Imi e frica de fericire. De fiecare data cand simt ca pot fi fericita tind sa imi reprim sentimentele pentru ca stiu ca dupa starea aceea de euforie, de placere ce ma patrunde precum aerul plamanii, va veni, cu siguranta, o durere ce pare infinit mai intensa decat punctul maxim atins de fericire. Aproape ca am ajuns indiferenta in fata fericirii. Nu o mai las sa mi se transpuna in mimica fetei, sa mi se oglindeasca in privire, sa imi radieze din tot corpul, imbiband aerul din jurul meu.

Cel mai tare imi este frica de fericirea provocata de cineva, de o persoana ce, prin apropierea si placerea ce mi-o ofera, imi imprima un zambet permanent in suflet. Imi este teama ca persoana aceea va considera, la un moment dat, ca nu merit sentimentele ce i se datoreaza intrutotul si, printr-un singur gest, ma va arunca in mijlocul paclei mizerabile ce este suferinta. Durerea aceea atat de intensa ce imi sfasie pieptul de fiecare data cand inspir, ce ma face sa imi simt corpul mult prea mic pentru a o suporta, prabusindu-se, de fiecare data cand expir, sub presiunea imensa.

09 octombrie 2010

Frica...

Am devenit ca o stana de piatra. Sunt impasibila in fata evenimentelor din viata mea. Toate sentimentele ce le traiam foarte intens pana acum doi ani au ajuns sa treaca pe langa mine, neputand sa le savurez.

In ultimele zile am simtit din cand in cand frica, dar nici aceasta nu a durat mai mult de cateva secunde, stingandu-se precum un bat de chibrit aruncat in apa.

Poate ar trebui sa nu ma mai ascund si sa il las sa isi duca la capat amenintarile, nemai ramanandu-mi decat durerea fizica pe care, oricum, o tolerez destul de bine.

03 octombrie 2010

Praf...

Cand inchid ochii, scheleti danseaza in jurul meu. Isi misca frenetic mainile lipsite de piele, imprastiind in aer maduva facuta praf. Orbi fiind, incep sa se loveasca intre ei sfaramandu-si oasele casante. Devin moleculele fine de praf ce asteapta sa respir pentru a imi patrunde in toti porii, facandu-mi pielea tot mai alba o data cu trecerea timpului. In final corpul imi va fi captiv sub un strat gros de praf de oase.

02 octombrie 2010

De sub umbrela...

De sub umbrela o urmaresc alergand prin ploaie.

Pe sub bluza uda ce ii sta lipita de corp i se reliefeaza sfarcurile intarite de vanticelul ce anunta furtuna. Picaturile de ploaie ii aluneca pe mainile firave, micsorandu-se, de parca pielea ei insetata le-ar absorbi. Parul ei lung si blond, fin si usor cand era uscat, ii atarna acum greoi pe umerii arsi de soare. Suvitele scurte din breton ii stau lipite de frunte, apa ce se scurge din ele intrandu-i in ochi, facandu-i sa se inroseasca un pic, ceea ce ii da o expresie un pic imbufnata. Fusta ce ii era oricum stramta i se muleaza pe fesele rotunde ce par un pic mari pentru corpul ei, iar picioarele-i subtiri evidentiind si mai mult lucrul acesta.

Renuntase la pantofi, lasandu-si talpile goale sa soarba aburii calzi ce ies din asfalt de parca toata caldura captivata in timpul verii razbatea sa iasa la suprafata pentru a ajunge in corpul ei...

01 octombrie 2010

Ultimul soldat

In ultima vreme ma simt precun un soldat pe campul de batalie. De fapt precum ultimul soldat ce, desi are corpul atins de cateva gloante, tine mortis sa inainteze inspre tabara inamica, constiend ca nu are nici o sansa de izbanda. Nu vrea decat sa ajunga in fata lor si sa le spuna "am castigat", urmand ca, dupa o secunda, teasta sa ii fie gaurita de un ultim glont.

22 septembrie 2010

Lumea...o cutie de carton

Se ia o cutie de carton ocupata de cativa. Aceasta cutie nu a fost deschisa niciodata, iar intre locuitorii ei, in timp, s-au dezvoltat relatii puternice. Singura raza de lumina patrundea printr-o crestatura foarte mica aflata in partea superioara a cutiei, ce pica, doar pentru cateva minute pe zi, exact pe o eticheta scrijelita ce infatisa un frumos peisaj tropical. De fiecare data cand lumina il atingea, locul acesta devenea refugiul lor. Se imbaiau in cascada, isi adanceau picioarele in nisipul fin ce acoperea plaja, priveau apusul.

21 septembrie 2010

Bere

Imi place sa beau berea din pahar pentru ca pot privi bulele de aer ce isi croiesc drum spre suprafata. Urca fara incetare, una dupa alta, pana la ultima inghititura.

Imi place sa cred ca pe fundul paharului locuiesc oameni extrem de mici,de dimensiuni microscopice, iar cand mor sufletul le este transportat spre suprafata de bulele acelea minuscule. Dar oamenii aceea nu se nasc niciodata. Sunt deja acolo, iar cand deschizi sticla incep, pentru prima data, sa respire.

Daca te uiti cu atentie le poti vedea crampeie de viata in bulele de aer.

17 septembrie 2010

Sangeram dezamagire...

In fiecare zi poarta acelasi bandaj. Din ce in ce mai murdar si mai rupcigos.

Il purta in ziua in care ne-am cunoscut. Atunci era curat. Mi-a spus ca a trebuit sa il schimbe acum cateva zile si ca acoperea o rana adanca ce va sta tot timpul deschisa, sangerand din cand in cand.

In prima seara mi-a fost teama sa ma apropii pentru a nu-i provoca durere. A observat retinerea mea, mi-a luat mana si mi-a asezat-o exact peste bandaj. Locul era cald si zvacnea a bunatate. Din rana deschisa curgea o zeama dulce ce mirosea a durere adanca. Cateva zile de la intalnire mi-am simtit palma patrunsa de o raceala ingrozitoare. Senzatia aceasta a durat pana cand ne-am reintalnit. Cand eram impreuna nu simteam decat caldura aceea atat de linistitoare. Despartirea insemna cunoasterea unei noi senzatii.

Devenisem dependenta. Devenisem curioasa. Devenisem egoista. Vroiam sa ne intalnim doar pentru ceea ce urma. Cu cat petreceam mai mult timp impreuna, cu atat senzatia era mai intensa. Ajunsese sa imi stapanesca tot corpul, cateodata sa ii afecteze si pe cei din jurul meu.

Ultima data cand ne-am vazut a fost intamplatoare. De-a lungul bandajului se intindea o pata sangerie ce imprastia un miros amar. Era mai murdar si mai rupt ca niciodata. Caldura aceea placuta a fost inlocuita de o raceala asemanatoare celei simtite dupa prima intalnire. Imi apuca mana cu furie si mi-o apropie de pata sangerie. Trupul mi-a fost strabatut de o durere atat de intensa, incat nu am mai putut respira pentru cateva secunde. Fara nici o explicatie, mi-a spus: "Tu ai provocat asta. Uita-ma!".

Dezamagire ce i se citea in ochi mi-a dat de inteles ca nu ne vom mai vedea niciodata.

08 septembrie 2010

Picaturile prind viata

Zi. Un dop albastru in iarba. In dop ceva ce pare a fi o picatura de apa. Noaptea, cand singurele prezente sunt luminile felinarelor, picatura se dovedeste a fi o fiinte foarte mica ce in timpul zilei sta chircita, spatele ei semanand cu o picatura de apa. Escaladeaza cu greu cele trei randuri de filet, iar cand ajunge pe margine dopul este rasturnat de un carabus, acoperind picatura ce, dupa o clipa de ingrijorare, realizeaza ca firele de iarba au format o carare prin care poate iesi. Strabatand desisul, mai vede cateva fiinte cat ea de mici ce arata ca niste oameni ce cara in spate un balon mare plin cu apa, Erau tot picaturi.

01 septembrie 2010

8 cifre

Nenorocitii! Iar au inceput sa imi darame peretii. Smulg caramida dupa caramida, lasand lumina sa patrunda in spatiul secat si prafuit ce sta inchis intre zidurile acestea ce, odata, erau putarnice si impenetrabile.

O gaza a intrat printr-o crapatura si tulbura linistea acestei dimineti. Aproape ca nu mai am puterea sa ma ridic din scaunul vechi, sa iau ziarul si sa ii imprastii matele nenorocite. Dar o fac...aproape. M-a oprit ziarul. Data in care a fost publicat acesta, mai exact. Acele opt cifre ce au ramas in memoria mea ca o inima franta scrijelita in scoarta unui copac de un baietandru ce si-a pierdut prima dragoste. De atunci femeia iubita si plina de viata s-a transformat intr-una posaca si pustiita de sentimente. Am ales sa raman aici, singura, pentru ca nu am vrut ca amintirile viitoare sa se astearna ca straturile de mizerie, unul peste celalalt, acoperind simtirile acelei zile...

Nu vor sa ma asculte! Incerc sa le explic ca a fost alegerea mea sa raman aici. Spun ca ma vor duce intr-un loc mai bun, mai curat. Refuz! Ce poate fi mai bine decat sa ma scald in dragostea ce am adunat-o ani de zile intre acesti patru pereti? Ce poate fi mai curat decat jegul asternut zi dupa zi peste scarba ce o simteam atunci? Refuz sa le fac pe plac! Voi astepta clipa in care vor intoarce spatele si ma voi ascunde in coltul acela ce au uitat sa il darame, cel ascuns dupa scaunul vechi.

17 august 2010

Vorbe...

Primesc minciunile frumoase fara nici o jena. Imi curg prin vene si se evapora cand intalnesc cel mai mic obstacol. Prefer sa nu le las sa ajunga la inima, pentru ca acolo pot lasa rani cand isi tarasc spinii inmuiati in vorbe dulci. Se pot odihni acolo pentru o vreme, dar doar dupa ce le-am inconjurat cu un strat gros de neimportanta. Daca le voi permite sa umble libere, vor lasa urme greu de uitat dupa ce vor disparea. Asa ca minte-ma frumos, dar cu grija...

12 august 2010

Intelegi?

In curand voi pleca. Ma voi duce in locul acela pe care il stie toata lumea, dar de care nimeni nu tine cont. E cea mai buna ascunzatoare. E placut sa fii observat cand nimeni nu te vede. Acolo mi-am gasit amintirea aceea din copilarie cand am fost aproape sa imi pierd un ochi din cauza unei trotinete. Stiu foarte bine ca si tie iti lipseste locul acela, chiar daca tu nu il stii.

Azi am fost aproape de el, dar era ocupat de cineva cunoscut. M-a rugat sa revin peste ceva timp pentru ca acum el incape mai bine acolo decat mine. Este adevarat ca ultima oara cand l-am parasit simteam altfel, dar nu cred ca sunt chiar atat de diferita. Imi place mai mult cand sunt inghesuita de tine si ne certam pe ultima farama, dar va trebui sa mi-l lasi mie de data asta. Plus ca mi-am uitat jeleurile acolo ultima data si vreau sa gasesc persoana careia ii apartin. Cum voi face asta? Exact cum mi-a spus ea.

Ahh...sa nu uit. Nu imi voi aminti de tine!


Asculta mai multe audio Muzica

10 august 2010

Muzica

Cunosc multe persoane ce sunt obsedate sa stie muzica. Ma refer la formatii, cantece, discografii, numele fiecarui component, anii in care s-au nascut s.a.m.d. Genul acesta de oameni cunosc detalii ce nu au nici o legatura cu muzica, chiar si despre formatiile ce nu le plac, doar pentru a sti cat mai mult.

Eu sunt de parere ca muzica trebuie ascultata, nu invatata. Sunt foarte multe melodii ce imi plac si nici nu stiu cum se numesc, unele nici de cine sunt cantate. Multe dintre formatiile ce le ascult nu au fata si nici nu prea am curiozitatea sa caut fotografii si informatii despre ele. Imi e de ajuns sa inchid ochii si sa savurez ritmul si versurile unei melodii bune...

07 august 2010

Trecut. Prezent... Viitor?

Partea frumoasa a trecutului meu este ocupata de persoana ce m-a crescut pana la 18 ani: mamaia (mama tatalui meu). Ea m-a iubit si ma iubeste neconditionat, indiferent de prostiile pe care le fac. Ea m-a protejat de abuzul de alcool al tatalui si bunicului meu, ea m-a invatat sa diferentiez oamenii ce merita sa intre in viata mea de ceilalti. Nu mi-a placut un singur lucru la ea: acela ca a suportat un sot alcoolic si violent doar de dragul copiilor. Partea urata a trecutului meu este ocupata de certurile din familie (majoritatea din cauza alcoolului sau infidelitatilor), bataile ce le primeam regulat si divortul parintilor.

In prezent lucrez pentru o expozitie impreuna cu un amic; locuiesc cu doi oameni ce au ajuns sa se urasca, dar nici unul nu pune punct chinului; imi caut un loc de munca de un an si jumatate, dar nu am nici un succes; sunt cu un tip "intr-un fel de ceva" ce imi ofera exact ce caut: placere si libertate.

In viitor vreau sa cred ca voi fi o femeie independenta ce are o firma de publicitate; se ocupa de desen si fotografie (pentru placerea personala); conduce o Alfa Romeo din `61 de culoare rosie; necasatorita, dar intr-o relatie deschisa si de durata cu un barbat ce nu e foarte frumos, dar pe care simtul inteligent al umorului si lipsa ideilor preconcepute il fac foarte atractiv.

06 august 2010

Preferinte...

Cand ma intreaba cineva ce prefer, nu stiu ce sa raspund. Nu prefer un film sau gen de film , o carte sau un scriitor, o melodie sau trupa, o singura culoare, o bluza, o floare, o mancare, un parfum. Imi place sa incerc multe lucruri si sa le scot din "meniu" pe cele ce imi displac...

05 august 2010

Visare...

Ador sa visez. Imi plac visele din timpul noptii, dar cel mai mult imi place sa visez cu ochii deschisi. Visele nocturne, oricat de placute ar fi, dimineata dispar si nu mai potate fi nimic schimbat sau imbunatatit la ele. Pana acum ceva timp ma trezeam frecvent intr-o stare de fericire, cu "amintiri" foarte placute, dar ceva s-a intamplat si visele acelea au disparut.

Visele de zi imi sunt declansate in special de ceva erotic. Fie ca sunt intr-un mijloc de transport in comun, la volan, la plimbare cu vre-un prieten, pe balcon fumand o tigara, la telefon sau pe messenger, se intampla intotdeauna ca ceva sa imi declanseze o fantezie.

De fiecare data cand intalnesc o persoana atragatoare mi-o imaginez facand sex. In mintea mea geme, transpira, tipa, musca, lasa zgarieturi si semne...

29 iulie 2010

Iubire cu imprumut...

Dupa o zi in care am fost foarte nervoasa, suparata si dezamagita, am servit o portie sanatoasa de somn ce a avut efectul unui calmant foarte puternic. De dimineata m-am trezit cu sange curgandu-mi din nas (asa patesc cand ma enervez foarte tare), dar relaxata si vesela ca o fetita ce tocmai a primit o papusa noua.

Nu inteleg femeile ce suporta ii orice unui barbat doar pentru ca il iubesc. Cum pot numi "iubire" ceea ce simt pentru un barbat ce le inseala, le vorbesc urat, le lovesc sau le maltrateaza in orice fel?

Eu sunt mandra de mine ca am reusit sa trec peste sentimente si amintiri, si nu mai acord a doua sansa oricui imi spune ca s-a schimbat sau ii pare rau. Nu mai am incredere in cuvinte, ci las faptele sa vorbeasca.


Asculta mai multe audio Muzica

28 iulie 2010

...

Intamplarile de aseara mi-au intarit convingerea ca imi e mai bine singura...

25 iulie 2010

Repulsie...

Nu am urat pe nimeni in viata mea, dar pe omul asta il urasc enorm. Imi e scarba sa il aud, sa il vad, sa il stiu in preajma mea, de glumele lui proaste, de dragostea si grija pentru mine, de gesturile, munciunile si reprosurile lui. Este genul de barbat pe care nu as fi vrut sa il cunosc niciodata. Din pacate nu pot face nimic in privinta lui, disparitia lui din viata mea depinde intru totul de alta persoana...

18 iulie 2010

Cocktail...

Inchid ochii si ma las purtata de muzica. Un el ma prinde de brat si isi lipeste corpul de al meu. Nu deschid ochii pentru ca nu vreau sa stiu cine e... Ii las mainile sa ma exploreze in timp ce ne miscam usor. Rasuflarea lui imi apasa greoi umarul drept, lasandu-mi mana fara simtire. Saliva mea ii inunda gatul uscat si dornic. Ii simt privirea absorbindu-mi fiecare trasatura, transformandu-ma intr-o alta iubita de demult. Il fac sa isi amestece vocea cu ritmul muzicii, apoi o beau, lasand-o sa imi inunde interiorul. Ma cuprinde cu bratele atat de strans incat ii simt fiecare pulsatie a inimii strabatandu-mi corpul. Buzele patate de ruj ii sunt incremenite intre degetele mele ce incearca sa smulga amaraciunea anilor trecuti. Imbatata de prezenta lui, ma las absorbita de sunete, el profitand de nepasarea mea pentru a imi cunoaste adancurile. Se joaca cu frica mea, fara a-i pasa ca la sfarsitul dansului ma va lasa golita. Isi imprima fiecare miscare in imaginatia mea, facandu-ma sa ajung in locul ce este guvernat de placuta durere a uitarii... Ametit de ritm, uita pentru o clipa de mine si isi deschide bratele, lasandu-ma sa cad in multimea de ei, ce ma privesc cu o curiozitate infricosatoare...

16 iulie 2010

Persoana I, singular...

M-am trezit cu melodia asta in minte, si cu gandul ca sunt mai tot timpul singura. Incep sa cred ca nu sunt barbatii fraieri (asta este explicatia unui "prieten"), ci este ceva in neregula cu mine. Probabil pentru ca sunt tacuta si nu imi expun sentimentele inainte sa cunosc o persoana destul de bine, oamenii isi pierd rabdarea.

Ma gandesc la perioada in care beam foarte mult si ieseam tot timpul "in oras". Nu eram niciodata singura mai mult de o saptamana, dar relatiile erau superficiale si platonice.

Barbatii din viata mea sunt: gay sau bisexuali; interesanti la prima intalnire, apoi din ce in ce mai neplacuti; indragostiti de mine, dar implicati intr-o relatie cu alta femeie; prea timizi ca sa imi spuna ca ma plac; interesati doar de felul cum arat si de sex...

05 iulie 2010

Captiva in libertate

Sunt tintuita intr-ul loc ce nu imi provoaca nici o placere. Timpul trece pe langa mine precum o furtuna, clipele crestandu-mi cate putin pielea arsa. Din cand in cand, la un cutremur, profit de nesiguranta momentului pentru a fura putin din placerea altui loc. Aici razele imi vindeca ranile vechi provocate de vant, lasand in urma cicatrici sub care se ascunde ura. In locul meu nu este soare, ranile nevindecate lasand uratenia sa curga fara incetare. Cand ceva placut imi atinge simturile, imi pierd controlul si il absorb cu frumusetea mea hâdă. In momentul in care imi voi epuiza seva, voi putea simti placerea...

02 iulie 2010

"the techno-women"


Astazi, in loc sa invat pentru ultimul examen, mi-am petrecut ziua acasa la un prieten, desenand impreuna. Este prima data cand am folosit aceasta tehnica si suntem foarte mandri de ce a iesit. Lucrarea se numeste "the techno-women".

18 iunie 2010

..dor

Astazi in timp ce imi pierdeam vremea pe minunatul Facebook, imi apare la Recomended pages- Guma Turbo. Primul instinct a fost sa dau Like, apoi am intrat pe pagina respectiva cu un zambet tamp intiparit pe buze. Acolo oameni diferiti de varste diferite isi impartaseau amintirile din copilarie legate de guma Turbo.

Dar primul meu gand nu a fost legat de copilarie, ci de prima data cand m-am indragostit. Aveam 15 ani. Nu am fost impreuna decat o vara, dar inca ne mai placem unul pe celalalt. Este singurul baiat/barbat in prezenta caruia inca mai sunt timida, imi pierd cuvintele, ma inrosesc, ma fastacesc. Cateodata ma gandesc cum ar fi daca i-as putea spune ca nu am incetat sa il plac. Nu as avea nimic de pierdut, avand in vedere ca ne vedem si vorbim extrem de rar, iar cand se intampla abea schimbam cateva cuvinte. Dar intervine teama ca odata ce am rupt bariera aceasta, piedestalul pe care sta se va farama si nu va mai fi la fel de special precum il vad eu. Sper doar ca urmatoarea data cand ne vom intalni sa fiu stapanita de aburii alcoolului...

Ahh...legatura dintre el si guma Turbo: avatarul lui si ultima discutie pe mess ce o tin minte.

07 iunie 2010

Noroc?

In mai putin de o luna fac 22 de ani si deja observ semne de imbatranire. Astazi in timp ce imi vopseam parul am descoperit vre-o cinci fire de par alb. Maica-mea zice sa nu le smulg pentru ca aduc noroc, dar eu nu vad ce legatura are parul alb cu norocul. Nu le-am smuls, dar le tin ascunse sub stratul de vopsea neagra. Daca chipul nu imi arata varsta, de ce ar face-o cateva fire de par alb?

04 iunie 2010

Plastic...

Ma simt precum un manechin imbracat in haine scumpe expus in vitrina unui magazin de lux dintr-un oras nu prea bogat. Oamenii trec, se uita si merg mai departe. Putini intra, iar dintre acestia si mai putini cumpara. Persoanele admira hainele frumoase ale manechinului, dar se gandesc la pret si hotarasc ca sunt prea scumpe, fara a se uita pe eticheta. Hainele imi sunt schimbate cu unele considerate mai frumoase, inainte de a ma putea obisnui cu ele. Din cand in cand imi sunt cumparate de un strain ce probabil ca le va purta la ocazie, apoi le va lasa uitate intr-un dulap pana la urmatoarea ocazie, fara a se gandi ca poate au fost importante pentru mine...

25 mai 2010

Cerere...

Astazi mi-am pus trandafiri rosii in camera. Port unghiile rosii si lenjerie din dantela pe sub pijama. Vreau un barbat care sa vrea sa ma cunoasca inainte sa imi ceara sa ii fiu iubita, care sa nu imi spuna “pai, fa ceva” cand ii spun ca sunt plictisita, sa nu imi spuna ca am fost buna in noaptea asta, ci sa stea intins langa mine fara sa imi spuna nimic, sa imi spuna daca nu vrea o relatie exclusiva, sa nu le promita alor mei ca va avea grija de mine, sa nu imi cumpere flori sau ciocolata, sa ma tarasca dupa el prin oras cand are treaba, sa nu ma intrebe ce imi place la el, sa ma traga de par cand ma saruta, sa nu imi promita ca nu ma va insela, sa nu ma intrebe unde iesim, sa fie curios, sa ma sune la 3 dimineata pt ca are chef de mine, sa imi spuna ca ma vrea, nu ca vrea sa faca dragoste cu mine, sa nu imi spuna cum ma aseman cu fostele iubite, sa nu ma intrebe ce muzica ascult, sa nu imi spuna parola de la mess, sa observe ca am ochii verzi, sa nu ma intrebe pe ce parte a patului dorm, sa imi dea mesaje sexi cand sunt la cursuri sau in oras cu vre-o prietena...

Imi e pofta de putin romantism!

23 mai 2010

"..."

Urasc "te iubesc", "te plac", "tin la tine" cand aceste cuvinte nu sunt sustinute de fapte...

17 mai 2010

Transformare...

Mi-am simtit trupul ca pe o scoarta terestra in plina transformare. Pe diferite parti ale corpului traiau diferite feluri de oameni, de fiinte cu problemele si neajunsurile lor. Capul reprezenta divinitatea careia oamenii i se adresau pentru a-i cere sfaturi. Nu era o divinitate omniprezenta si nevazuta, ci una materializata. Pieptul imi era locul cel mai aglomerat, cel mai agitat. Inima mi-am simtit-o ca pe un vulcan ce imprastia lava fierbinte in interiorul meu gol, caldura acesteia sufocandu-ma. Picioarele imi erau goale, pustiite de curiozitatea oamenilor de a cobora spre talpi, desi era interzisa deplasarea spre aceasta parte a corpului. Prin degetele mainilor simteam cum toate sentimentele bune mi se scurgeau intr-o alta lume. Sub fiecare palma se gasea cate o cladire in care se depozitau lazi pline de bunatate, fericire, iubire, dragalasenie, iertare, care erau transportate cu foarte mare efort inspre centrul lumii. Pielea imi era crestata de oamenii ce se foloseau de caldura interioara. Construiau fabrici in care aceasta era prelucrata, devenind hrana atat de necesara supravietuirii. Odata cu trecerea timpului, lucrurile de la suprafata s-au dezvoltat incontinuu, nesimtind ca vulcanul interior incepe incet incet sa se stinga, fiind aproape secatuit de lacomia oamenilor...

12 mai 2010

Frumusete...


"Esti frumoasa!". In ultima vreme mi-au fost adresate aceste cuvinte din ce in ce mai des. Dar nimeni nu mi-a explicat ce inseamna asta! Vreau o definitie clara a frumusetii. Ce il face pe un om sa fie frumos? Ochii frumosi? Ce inseamna a avea ochi frumosi? Buze frumoase? Trasaturi frumoase? Maini frumoase? Picioare frumoase? Corp frumos? Cum s-ar defini toate astea?

Urmatoarea persoana care imi va zice ca sunt frumoasa va cadea victima intrebarii mele preferate: "DE CE?"

11 mai 2010

"Ea minte!"


"Te iubesc!" sta scris pe un biletel uitat intre foile unei carti in care sta scrisa povestea unei tipe bisexuale. Aceste cuvinte ii sunt adresate unui baiat care intotdeauna este insotit de cele mai frumoase fete. Ea nu are curajul nic macar sa isi treaca numele pe bilet si prefera sa isi tina ascunse sentimentele pentru a nu fi ranita.

Cativa ani mai tarziu decide sa isi reorganizeze biblioteca pentru a-si mai lua gandul de la despartirea dureroasa prin care tocmai ce trecuse. Din una dintre carti pica un biletel in care scrie "Te iubesc!". Aceste doua cuvinte suna ca un blestem pentru ea. Ia pixul de pe masuta de cafea si taie cuvintele dispretuitor, scriind pe acelasi bilet "Nu cred in dragoste! :((".

Avea 30 de ani si o relatie foarte frumoasa cu o alta femeie. Intr-o zi cand ea era la cumparaturi, iubitei ei ii atrage atentia, in timp ce facea curat prin casa, titlul unei carti pe care o ia si o rasfoieste. Gaseste biletelul si nu se poate abtine sa nu scrie "Ea minte! :)". "Pa".

05 mai 2010

Matei...

Matei este partea masculina din mine. Matei le spune fetelor ca sunt frumoase. Matei deseneaza nuduri feminine. Matei a facut rost de cateva id-uri si numere de telefon in Vama. Lui Matei ii promit fetele ca ii pozeaza nud cand trece prin Cluj. Matei se uita dupa femei in timp ce Geo se tine de mana cu prietenul ei. Matei fumeaza si bea. Matei pipaie si saruta fetele. Matei este fascinat de femei. Femeile il iubesc pe Matei...

22 aprilie 2010

Colectia de timbre


pagina 3: blonde inalte putin inteligente, pagina 7: roscate focoase, pagina 11: brunete mignone timide, pagina 25: femei mai in varsta fara simtul umorului, pagina 42: eleve de liceu cu iubiti, pagina 64: viitoare pictorite neatragatoare, pagina 73: lipseste o visatoare, vanitoasa, narcisista, naiva, usor depresiva, energica, creativa...

Sunt timbrul perfect ce-ti lipseste din colectie!

20 aprilie 2010

Ploaia...

A merge prin ploaie este ca si cum ai trece prin viata. Fiecare picatura de ploaie este o persoana. Cele care te ating sunt persoanele care au facut parte din viata ta intr-un fel sau altul. Picaturile ce iti pica pe piele sunt persoanele care te-au cunoscut foarte bine si au contat cel mai mult, iar picaturile ce iti pica pe haine sunt persoanele ce au facut parte la un moment dat din viata ta dar fara sa te cunoasca foarte bine, sau cele carora nu le-ai acordat foarte mare importanta. O ploaie de vara e ca o viata traita frumos...

11 aprilie 2010

Doar un vis...


Talpile reci pasesc pe nisipul fierbinte lasand urme adanci. Apa nu atinge picioarele ce calca nesigur de parca ar pasi pe marginea unei prapastii. In afara de sunetul valurilor nu se mai aude nimic. Cu toate ca marea este foarte violenta in larg, valurile ajunse pe plaja sunt linistite, asemenea unui om framantat de griji ce afiseaza un zambet tamp pentru a nu-i ingrijora pe ceilalti. Cerul, apa, nisipul, toate sunt gri de singuratate. Singura culoare se gaseste in ochii verzi ai fetei, ochi ce cautau plini de speranta ceva.

Sunetul valurilor se transforma in soapte, in cuvinte ce o indeamna sa se apropie de mare. Pasi cu incredere inspre intinderea de apa care ii parea ca se solidifica, formand o bolta pentru a uni doua lumi. Soaptele se transforma in vorbe clare, sigure, ce o invita intr-o lume plina de culoare, de frumusete, de iubire. Nu gaseai pic de nesiguranta in privirea ei in momentul in care a apucat mana intinsa de sub bolta. A inchis ochii si a strans mana calda cu speranta. In acel moment a auzit o voce suava spunandu-i: "De acum nu mai esti singura"...

01 aprilie 2010

Placerea mea


Am terminat in 2008 Liceul de Arta din Braila. Mi-am dorit foarte mult sa adaug talentului meu innascut si cateva cunostinte despre arta si despre cum imi pot imbunatati modul de a desena. Inceputul a fost destul de greu pentru ca eram extrem de timida, iar colegii ma considerau ciudata pentru ca stateam in banca mea si nu vorbeam cu nimeni, dar cu timpul am invatat sa fiu mai deschisa si mi-am facut cativa prieteni si chiar am facut parte din "grupul de roackeri" (format din cinci persoane ha ha). Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre placerea de a desena care, dupa primul semestru a disparut complet. Uram zilele de atelier pt ca timp de patru ani am facut portretele acelorasi doua persoane, deloc placute la vedere, astfel incat le invatasem fiecare trasatura si le desenam mai mult din memorie. Singurele ore de atelier care imi faceau placere erau cele de modelaj unde am fost observata de profa inca din prima ora cand a trebuit sa modelam o sfera si sa o decoram. De obicei profa nu dadea voie nimanui sa isi ia lucrarile acasa, dar cred ca dragalasenia mea a convins-o si aveam voie sa imi iau lucrarile cele mai reusite (pe care inca le mai am).

Revenind la placerea de a desena care a disparut complet pe parcursul celor patru ani de liceu in care am desenat groaznic, ajungand chiar sa ma intreb daca am vre-un pic de talent, aceasta(placerea) mi-a revenit de cateva luni in care am desenat mai frumos ca niciodata si am descoperit ca ador sa desenez maini, care inainte semanau cu orice altceva. Sa nu intelegeti gresit, nu consider ca sunt extrem de talentata si desenez mai bine ca oricine, dimpotriva, dar acum desenez cu atata placere incat a devenit un remediu pentru plictiseala, depresie si alte stari nu prea placute care m-au incercat in ultima vreme.