Se ia o cutie de carton ocupata de cativa. Aceasta cutie nu a fost deschisa niciodata, iar intre locuitorii ei, in timp, s-au dezvoltat relatii puternice. Singura raza de lumina patrundea printr-o crestatura foarte mica aflata in partea superioara a cutiei, ce pica, doar pentru cateva minute pe zi, exact pe o eticheta scrijelita ce infatisa un frumos peisaj tropical. De fiecare data cand lumina il atingea, locul acesta devenea refugiul lor. Se imbaiau in cascada, isi adanceau picioarele in nisipul fin ce acoperea plaja, priveau apusul.
22 septembrie 2010
21 septembrie 2010
Bere
Imi place sa beau berea din pahar pentru ca pot privi bulele de aer ce isi croiesc drum spre suprafata. Urca fara incetare, una dupa alta, pana la ultima inghititura.
Imi place sa cred ca pe fundul paharului locuiesc oameni extrem de mici,de dimensiuni microscopice, iar cand mor sufletul le este transportat spre suprafata de bulele acelea minuscule. Dar oamenii aceea nu se nasc niciodata. Sunt deja acolo, iar cand deschizi sticla incep, pentru prima data, sa respire.
Daca te uiti cu atentie le poti vedea crampeie de viata in bulele de aer.
Imi place sa cred ca pe fundul paharului locuiesc oameni extrem de mici,de dimensiuni microscopice, iar cand mor sufletul le este transportat spre suprafata de bulele acelea minuscule. Dar oamenii aceea nu se nasc niciodata. Sunt deja acolo, iar cand deschizi sticla incep, pentru prima data, sa respire.
Daca te uiti cu atentie le poti vedea crampeie de viata in bulele de aer.
17 septembrie 2010
Sangeram dezamagire...
In fiecare zi poarta acelasi bandaj. Din ce in ce mai murdar si mai rupcigos.
Il purta in ziua in care ne-am cunoscut. Atunci era curat. Mi-a spus ca a trebuit sa il schimbe acum cateva zile si ca acoperea o rana adanca ce va sta tot timpul deschisa, sangerand din cand in cand.
In prima seara mi-a fost teama sa ma apropii pentru a nu-i provoca durere. A observat retinerea mea, mi-a luat mana si mi-a asezat-o exact peste bandaj. Locul era cald si zvacnea a bunatate. Din rana deschisa curgea o zeama dulce ce mirosea a durere adanca. Cateva zile de la intalnire mi-am simtit palma patrunsa de o raceala ingrozitoare. Senzatia aceasta a durat pana cand ne-am reintalnit. Cand eram impreuna nu simteam decat caldura aceea atat de linistitoare. Despartirea insemna cunoasterea unei noi senzatii.
Devenisem dependenta. Devenisem curioasa. Devenisem egoista. Vroiam sa ne intalnim doar pentru ceea ce urma. Cu cat petreceam mai mult timp impreuna, cu atat senzatia era mai intensa. Ajunsese sa imi stapanesca tot corpul, cateodata sa ii afecteze si pe cei din jurul meu.
Ultima data cand ne-am vazut a fost intamplatoare. De-a lungul bandajului se intindea o pata sangerie ce imprastia un miros amar. Era mai murdar si mai rupt ca niciodata. Caldura aceea placuta a fost inlocuita de o raceala asemanatoare celei simtite dupa prima intalnire. Imi apuca mana cu furie si mi-o apropie de pata sangerie. Trupul mi-a fost strabatut de o durere atat de intensa, incat nu am mai putut respira pentru cateva secunde. Fara nici o explicatie, mi-a spus: "Tu ai provocat asta. Uita-ma!".
Dezamagire ce i se citea in ochi mi-a dat de inteles ca nu ne vom mai vedea niciodata.
Il purta in ziua in care ne-am cunoscut. Atunci era curat. Mi-a spus ca a trebuit sa il schimbe acum cateva zile si ca acoperea o rana adanca ce va sta tot timpul deschisa, sangerand din cand in cand.
In prima seara mi-a fost teama sa ma apropii pentru a nu-i provoca durere. A observat retinerea mea, mi-a luat mana si mi-a asezat-o exact peste bandaj. Locul era cald si zvacnea a bunatate. Din rana deschisa curgea o zeama dulce ce mirosea a durere adanca. Cateva zile de la intalnire mi-am simtit palma patrunsa de o raceala ingrozitoare. Senzatia aceasta a durat pana cand ne-am reintalnit. Cand eram impreuna nu simteam decat caldura aceea atat de linistitoare. Despartirea insemna cunoasterea unei noi senzatii.
Devenisem dependenta. Devenisem curioasa. Devenisem egoista. Vroiam sa ne intalnim doar pentru ceea ce urma. Cu cat petreceam mai mult timp impreuna, cu atat senzatia era mai intensa. Ajunsese sa imi stapanesca tot corpul, cateodata sa ii afecteze si pe cei din jurul meu.
Ultima data cand ne-am vazut a fost intamplatoare. De-a lungul bandajului se intindea o pata sangerie ce imprastia un miros amar. Era mai murdar si mai rupt ca niciodata. Caldura aceea placuta a fost inlocuita de o raceala asemanatoare celei simtite dupa prima intalnire. Imi apuca mana cu furie si mi-o apropie de pata sangerie. Trupul mi-a fost strabatut de o durere atat de intensa, incat nu am mai putut respira pentru cateva secunde. Fara nici o explicatie, mi-a spus: "Tu ai provocat asta. Uita-ma!".
Dezamagire ce i se citea in ochi mi-a dat de inteles ca nu ne vom mai vedea niciodata.
08 septembrie 2010
Picaturile prind viata
Zi. Un dop albastru in iarba. In dop ceva ce pare a fi o picatura de apa. Noaptea, cand singurele prezente sunt luminile felinarelor, picatura se dovedeste a fi o fiinte foarte mica ce in timpul zilei sta chircita, spatele ei semanand cu o picatura de apa. Escaladeaza cu greu cele trei randuri de filet, iar cand ajunge pe margine dopul este rasturnat de un carabus, acoperind picatura ce, dupa o clipa de ingrijorare, realizeaza ca firele de iarba au format o carare prin care poate iesi. Strabatand desisul, mai vede cateva fiinte cat ea de mici ce arata ca niste oameni ce cara in spate un balon mare plin cu apa, Erau tot picaturi.
01 septembrie 2010
8 cifre
Nenorocitii! Iar au inceput sa imi darame peretii. Smulg caramida dupa caramida, lasand lumina sa patrunda in spatiul secat si prafuit ce sta inchis intre zidurile acestea ce, odata, erau putarnice si impenetrabile.
O gaza a intrat printr-o crapatura si tulbura linistea acestei dimineti. Aproape ca nu mai am puterea sa ma ridic din scaunul vechi, sa iau ziarul si sa ii imprastii matele nenorocite. Dar o fac...aproape. M-a oprit ziarul. Data in care a fost publicat acesta, mai exact. Acele opt cifre ce au ramas in memoria mea ca o inima franta scrijelita in scoarta unui copac de un baietandru ce si-a pierdut prima dragoste. De atunci femeia iubita si plina de viata s-a transformat intr-una posaca si pustiita de sentimente. Am ales sa raman aici, singura, pentru ca nu am vrut ca amintirile viitoare sa se astearna ca straturile de mizerie, unul peste celalalt, acoperind simtirile acelei zile...
Nu vor sa ma asculte! Incerc sa le explic ca a fost alegerea mea sa raman aici. Spun ca ma vor duce intr-un loc mai bun, mai curat. Refuz! Ce poate fi mai bine decat sa ma scald in dragostea ce am adunat-o ani de zile intre acesti patru pereti? Ce poate fi mai curat decat jegul asternut zi dupa zi peste scarba ce o simteam atunci? Refuz sa le fac pe plac! Voi astepta clipa in care vor intoarce spatele si ma voi ascunde in coltul acela ce au uitat sa il darame, cel ascuns dupa scaunul vechi.
O gaza a intrat printr-o crapatura si tulbura linistea acestei dimineti. Aproape ca nu mai am puterea sa ma ridic din scaunul vechi, sa iau ziarul si sa ii imprastii matele nenorocite. Dar o fac...aproape. M-a oprit ziarul. Data in care a fost publicat acesta, mai exact. Acele opt cifre ce au ramas in memoria mea ca o inima franta scrijelita in scoarta unui copac de un baietandru ce si-a pierdut prima dragoste. De atunci femeia iubita si plina de viata s-a transformat intr-una posaca si pustiita de sentimente. Am ales sa raman aici, singura, pentru ca nu am vrut ca amintirile viitoare sa se astearna ca straturile de mizerie, unul peste celalalt, acoperind simtirile acelei zile...
Nu vor sa ma asculte! Incerc sa le explic ca a fost alegerea mea sa raman aici. Spun ca ma vor duce intr-un loc mai bun, mai curat. Refuz! Ce poate fi mai bine decat sa ma scald in dragostea ce am adunat-o ani de zile intre acesti patru pereti? Ce poate fi mai curat decat jegul asternut zi dupa zi peste scarba ce o simteam atunci? Refuz sa le fac pe plac! Voi astepta clipa in care vor intoarce spatele si ma voi ascunde in coltul acela ce au uitat sa il darame, cel ascuns dupa scaunul vechi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)