14 aprilie 2011

Prada...

Sunt intr-o continua agonie. Traiesc precum un animal ranit de o ceata de vanatori ce nu isi poate gasi un loc sigur in care sa se ascunda. Vanatorii imi urmaresc fiecare miscare de la distanta si rad in hohote de fiecare data cand ma prabusesc rapusa de durere. Imi adulmeca urmele de sange inchegat si il calca in picioare, amestecandu-l cu pamantul umed in canelurile bocancilor greoi.
Ca frustrarea sa devina si mai apasatoare isi trimit cainii in cautarea mea. Ma haituiesc cu latratul lor batjocoritor si imi strapung pielea, umpland-o de saliva lor scarboasa.
In disperarea mea am vazut un loc ce imi poate asigura scaparea, dar trebuie sa ma lupt cu ei toti pentru a ajunge acolo...

2 comentarii:

  1. ciudat este ca dintr-o clipa in alta vanatul se transforma in vanator...si atunci sa le vezi rictusul inghetat pe fete :)

    RăspundețiȘtergere
  2. este adevarat, dar atunci prada isi dorea nimic mai mult decat siguranta, fara a fi interesata de suferinta vanatorilor.

    RăspundețiȘtergere