Talpile reci pasesc pe nisipul fierbinte lasand urme adanci. Apa nu atinge picioarele ce calca nesigur de parca ar pasi pe marginea unei prapastii. In afara de sunetul valurilor nu se mai aude nimic. Cu toate ca marea este foarte violenta in larg, valurile ajunse pe plaja sunt linistite, asemenea unui om framantat de griji ce afiseaza un zambet tamp pentru a nu-i ingrijora pe ceilalti. Cerul, apa, nisipul, toate sunt gri de singuratate. Singura culoare se gaseste in ochii verzi ai fetei, ochi ce cautau plini de speranta ceva.
Sunetul valurilor se transforma in soapte, in cuvinte ce o indeamna sa se apropie de mare. Pasi cu incredere inspre intinderea de apa care ii parea ca se solidifica, formand o bolta pentru a uni doua lumi. Soaptele se transforma in vorbe clare, sigure, ce o invita intr-o lume plina de culoare, de frumusete, de iubire. Nu gaseai pic de nesiguranta in privirea ei in momentul in care a apucat mana intinsa de sub bolta. A inchis ochii si a strans mana calda cu speranta. In acel moment a auzit o voce suava spunandu-i: "De acum nu mai esti singura"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu