Camera obscura

Obisnuia sa isi developeze trairile singura intr-o camera obscura. Fiecare imagine era purtata dintr-o substanta in alta de mainile acoperite de manusi chirurgicale. Isi insira zambetele, lacrimile, placerile si depresiile pe o sfoara subtire, cronologica.
Intr-un colt luminat vag de o lampa ce se strica mereu statea stingherit un dulap vechi ce gemea din vreme in vreme de greutatea ce se incapatana sa o sustina. In sertarele lui se inghesuiau toate amintirile neplacute, toate despartirile si toate cuvintele urate.
Pe un perete acoperit de o draperie puerila atarnau, fixate cu tinte colorate, reprezentari miscate de tremurul fericirii. Se chinuia atat de mult sa tina ascunsa aceasta camera incat fata ii intepenise intr-o expresie indecisa. Se retragea acolo de fiecare data pentru a mai imobiliza in celstii plictisiti cateva emotii, intotdeauna cu teama de a nu fi descoperita.

A fost invitata la o plimbare. Nimic neobisnuit. Aceleasi trasaturi inghetate, aceleasi eforturi pentru a o face sa zambeasca.
Au ajuns in centrul parcului. O multime de oameni se ingramadeau sa vada ceea ce spuneau ca este "cel mai frumos lucru". O insiruire de imagini foarte cunoscute i se afisau in fata ochilor. Furia simtita atunci nu a mai putut fi ascunsa. A fugit acasa doar pentru a descoperi ca s-a intamplat ceea ce nu trebuia sa se intample niciodata. Camera obscura era cufundata in lumina, dulapul trist isi aduna sertarele golite, iar draperia puerila incadra un perete gol in care mai zaceau doar cateva tinte.
O umbra vinovata se deslusea pe dusumeaua scorojita. Era el. Desi rasuflarea ii era greoaie, a incercat sa ii explice ca lucrurile pe care incerca atat de mult sa le tina ascunse erau cele care scot in evidenta frumusetea omului, iar negarea existentei lor nu face decat sa indeparteze persoanele dragi si sa urateasca trupul si sufletul.

Probabil ca a convins-o. Acum fosta camera obscura este vizitata in fiecare dimineata de razele timide ale Soarelui printr-o fereastra mare ce inlocuieste zidul rece diun spatele draperiei. Din dulapul ce acum e plin de viata scoate mereu cate o amintire ce starneste un val de zambete sincere pe fetele persoanelor ce inveselesc aceasta incapere odata obscura.