Am terminat in 2008 Liceul de Arta din Braila. Mi-am dorit foarte mult sa adaug talentului meu innascut si cateva cunostinte despre arta si despre cum imi pot imbunatati modul de a desena. Inceputul a fost destul de greu pentru ca eram extrem de timida, iar colegii ma considerau ciudata pentru ca stateam in banca mea si nu vorbeam cu nimeni, dar cu timpul am invatat sa fiu mai deschisa si mi-am facut cativa prieteni si chiar am facut parte din "grupul de roackeri" (format din cinci persoane ha ha). Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre placerea de a desena care, dupa primul semestru a disparut complet. Uram zilele de atelier pt ca timp de patru ani am facut portretele acelorasi doua persoane, deloc placute la vedere, astfel incat le invatasem fiecare trasatura si le desenam mai mult din memorie. Singurele ore de atelier care imi faceau placere erau cele de modelaj unde am fost observata de profa inca din prima ora cand a trebuit sa modelam o sfera si sa o decoram. De obicei profa nu dadea voie nimanui sa isi ia lucrarile acasa, dar cred ca dragalasenia mea a convins-o si aveam voie sa imi iau lucrarile cele mai reusite (pe care inca le mai am).
Revenind la placerea de a desena care a disparut complet pe parcursul celor patru ani de liceu in care am desenat groaznic, ajungand chiar sa ma intreb daca am vre-un pic de talent, aceasta(placerea) mi-a revenit de cateva luni in care am desenat mai frumos ca niciodata si am descoperit ca ador sa desenez maini, care inainte semanau cu orice altceva. Sa nu intelegeti gresit, nu consider ca sunt extrem de talentata si desenez mai bine ca oricine, dimpotriva, dar acum desenez cu atata placere incat a devenit un remediu pentru plictiseala, depresie si alte stari nu prea placute care m-au incercat in ultima vreme.
