Știi tavanele alea foarte înalte? Eh, ele te îndeamnă să visezi. De la primul gând începi să te înalți.
-Oare pe câte scaune trebuie să mă cațăr să pot ajunge la pânza aia de paianjen înnegrită?
Stai întins pe spate și te gândești la schelele constructorilor.
-Oare arhitecții care au gândit casa asta erau claustrofobi? Sau le plăcea să viseze? Poate la oameni cu trupul înalt și mintea liberă.
Tavanele din ce în ce mai joase adăpostesc oameni mulți și foarte puțină imaginație, de aceea mă obosesc. Parcă îmi e prea ușor să văruiesc peste petele galbene de umezeală.
De aceea nu îmi place să țin o pasăre în colivie. Ele trebuie să zboare întâi cu aripile, apoi cu mintea!
M-ai fermecat! Oamenii au incetat sa se intrebe, sa viseze, sa cerceteze, iara sa nu creada.
RăspundețiȘtergere