16 iulie 2010

Persoana I, singular...

M-am trezit cu melodia asta in minte, si cu gandul ca sunt mai tot timpul singura. Incep sa cred ca nu sunt barbatii fraieri (asta este explicatia unui "prieten"), ci este ceva in neregula cu mine. Probabil pentru ca sunt tacuta si nu imi expun sentimentele inainte sa cunosc o persoana destul de bine, oamenii isi pierd rabdarea.

Ma gandesc la perioada in care beam foarte mult si ieseam tot timpul "in oras". Nu eram niciodata singura mai mult de o saptamana, dar relatiile erau superficiale si platonice.

Barbatii din viata mea sunt: gay sau bisexuali; interesanti la prima intalnire, apoi din ce in ce mai neplacuti; indragostiti de mine, dar implicati intr-o relatie cu alta femeie; prea timizi ca sa imi spuna ca ma plac; interesati doar de felul cum arat si de sex...

Un comentariu: