23 octombrie 2010

Desertul mintii

Ma plimb prin mintea ta ca printr-un desert. Urmele pasilor ce raman in urma mea sunt sterse cu usurinta de furtunile ce iti tulbura gandurile. Lasi la vedere, fara nici o rusine, lesurile inca in descompunere a fostelor iubiri. Ma simt usurata doar cand gasesc un morman de oase lipsit de identitate. Nisipul imi intoxica dorinta de a merge mai departe, dar nu renunt. Stiu ca efortul va fi uitat in momentul in care ma voi putea imbaia in oaza ce o protejezi de restul lumii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu