O camera alba luminata puternic. In mijloc o masa pe care sta intins un corp. Totul este steril pe tava cu instrumente. Cu bisturiul ii crestez stomacul. Impecabil. Nu curge pic de sange, acesta fiindu-i drenat in corpurile unor nou-nascuti pentru a ii mentine in viata. Ii deschid cutia toracica folosindu-mi doar mainile. Organele ii sunt puse in cutiute bine inchise. Scot siragul de chei si le deschid pe rand. Toate sunt inghetate, lucioase de parca ar fi fost scufundate in lac pentru mobila. Le scot incet si le asez pe o tava mare, apoi le fac farame printr-o lovitura usoara de ciocan. Voi face o pasta din care voi hrani copiii.
Acum nu este decat o carcasa goala. Asez fiecare prunc in cate o cutiuta si le plasez la in locul lor, bine inchise. Cos fiecare muschi, strat de carne si de piele. Impecabil. La ultima impunsatura de ac o picatura de sange incalzeste locul. Totul s-a pus in miscare. Lichidul rosu ii circula acum prin vene, incalzit de corpurile tinere. Copiii nu vor invata niciodata sa scanceasca sau sa vorbeasca, asa ca nu ii vor deranja existenta.
Isi va trai viata ca si pana acum: prudent si cu frica, fara a sti ca in el se mai afla inca noua vieti.
Pisi cam morbid postul dar oricum este o imagine perfecta Keep Writing
RăspundețiȘtergere