29 ianuarie 2011

Noaptea corbilor

Noaptea, sub patura mea zboara corbi. Se invart amenintator deasupra corpului nelinistit si imi ciugulesc dureros matasea viselor. Mi-o destrama in mii de ate ce nu isi gasesc sensul. Incerc sa le innod capetele, sa le cos povestea, dar pasarile deja au ranit centrul moare al visarii. Apoi rup bucati mari si le arunca in afara corpului. Mainile mele se chinuie sa le adune, dar in nebunia miscarii lor le imprastie in bratele adormite in jurul meu. Corpul bratelor isi insuseste resturile, adaugandu-le intregului absent.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu