Cainele Butoi

In gradina mea traieste un Caine Butoi. Are blana maro si nici o diferenta intre cap si restul corpului. In fiecare dimineata soarbe roua de pe frunze si o depoziteaza in stomacul lui incapator. Acolo incepe un proces de fermentatie ce transforma roua intr-o licoare bahica.
Acest Caine se hraneste cu insecte, dar nu le mananca, ci le gazduieste petrecerile in fiecare zi. Am ajuns la aceasta concluzie deoarece in fiecare seara gargarite si lacuste bete ies de sub blana lui, iar burta lui isi micsoreaza considerabil volumul. Astfel isi face loc pentru roua de dimineata urmatoare.
Cateodata se mai intampla ca un bondar sa ii ramana intepenit intre straturile de piele, Cainele fiind nevoit sa isi foloseasca dintii pentru a il scoate, eliberand o data cu insecta si o duhoare de bar. Asta atrage mustele care, in urma unor scandaluri la betie, au accesul interzis la petreceri. Cainele, pentru a le speria, se foloseste de latratul lui ametit, iar unele muste profita de asta intrandu-i in stomac, doar pentru a iesi cateva secunde mai tarziu, batute, prin usa din dos.
Petrecerea trebuie intotdeauna sa se sfarseasca inaine de ora de culcare a Cainelui pentru ca atunci ceea ce a mai ramas din licoare incepe sa i se evapore prin piele si exista pericolul de sufocare pentru insecte.
Uneori insectele mai aduc neanuntat bautura de afara pentru unele "experimente chimce". Acestea ii provoaca dureri cumplite Cainelui, obligandu-l sa stea treaz toata noaptea. Urmatoarele zile nu se mai tin petreceri, iar roua nu mai este adunata de Caine, transformandu-se in ploaie.