Noaptea corbilor

Noaptea, sub patura mea zboara corbi. Se invart amenintator deasupra corpului nelinistit si imi ciugulesc dureros matasea viselor. Mi-o destrama in mii de ate ce nu isi gasesc sensul. Incerc sa le innod capetele, sa le cos povestea, dar pasarile deja au ranit centrul moare al visarii. Apoi rup bucati mari si le arunca in afara corpului. Mainile mele se chinuie sa le adune, dar in nebunia miscarii lor le imprastie in bratele adormite in jurul meu. Corpul bratelor isi insuseste resturile, adaugandu-le intregului absent.

Flori de noroi si...pisici

Simti?

Cand degetele tale imi canta fericirea pielii, imi poti simti viata zvacnind sub ea?
Imi simti sentimentele curgandu-mi prin vene?
Imi simti porii deschizandu-se pentru a-ti absorbi caldura?
Imi simti gura cautandu-ti sufletul?
Imi simti mainile gustandu-ti parfumul?
Imi simti talpile traversandu-ti gandurile?
Imi poti simti inima batand, iubitule?

Extreme - More Than Words

Asculta mai multe audio diverse

Omul Balon

Omul Balon traieste intr-o cutie de ace. Are o lanterna mica.
Omul Balon se foloseste de ea pentru a cauta un loc neted in care sa se adaposteasca de varfurile ascutite. Lanterna este cateodata inselatoare si il conduce in locurile cele mai ascutite.
Omul Balon ii ghiceste de multe ori gandurile, dar se intampla ca Lanterna sa castige, iar corpul Omului Balon este strapuns de cate un ac.
Atunci, pentru a evita sa se sparga, Omul Balon isi infige acul mai adanc, nelasand aerul sa iasa.
Dupa multe expeditii si-a gasit un loc in care sa se stabileasca. Dar din cauza acelor ce strabat acum Omul Balon locul acela este cel mai ascutit si mai inveninat dintre toate.

Noua vieti

O camera alba luminata puternic. In mijloc o masa pe care sta intins un corp. Totul este steril pe tava cu instrumente. Cu bisturiul ii crestez stomacul. Impecabil. Nu curge pic de sange, acesta fiindu-i drenat in corpurile unor nou-nascuti pentru a ii mentine in viata. Ii deschid cutia toracica folosindu-mi doar mainile. Organele ii sunt puse in cutiute bine inchise. Scot siragul de chei si le deschid pe rand. Toate sunt inghetate, lucioase de parca ar fi fost scufundate in lac pentru mobila. Le scot incet si le asez pe o tava mare, apoi le fac farame printr-o lovitura usoara de ciocan. Voi face o pasta din care voi hrani copiii.
Acum nu este decat o carcasa goala. Asez fiecare prunc in cate o cutiuta si le plasez la in locul lor, bine inchise. Cos fiecare muschi, strat de carne si de piele. Impecabil. La ultima impunsatura de ac o picatura de sange incalzeste locul. Totul s-a pus in miscare. Lichidul rosu ii circula acum prin vene, incalzit de corpurile tinere. Copiii nu vor invata niciodata sa scanceasca sau sa vorbeasca, asa ca nu ii vor deranja existenta.
Isi va trai viata ca si pana acum: prudent si cu frica, fara a sti ca in el se mai afla inca noua vieti.

Ghiozdanul

Inca de la gradinita si-a ocupat locul in viata mea. Daca in primii ani nu primea decat pachetelul si un caiet de colorat, situatia s-a schimbat odata cu trecerea anilor. Ghiozdanul a devenit mai mare si mai greu. Carti multe si voluminoase, caiete scrise urat si in graba, oracole mincinoase, biletele de dragoste, reviste, tigari, bautura, truse de machiaj, haine de schimb, prezervative. Toate acestea si multe altele si-au ocupat locul in cate un buzunar de-a lungul timpului.

Acum ghiozdanul acela mare a disparut, dar greutatea lui, nu. Buzunarele lui sunt ocupate de obiecte imateriale ce se inghesuie in spatiul limitat, rupand, cateodata, cusaturile uzate. Il carpesc si il port in continuare.

Viata pe sarma

Isi aseaza picioarele cu grija pe pedale si porneste. Publicul nu are nici o reactie , dar el isi face acrobatiile in continuare, inaintand pe sarma obosita de atatea spectacole. Nici o incercare de a ridica macar o privire nu ii reuseste. Chiar si copiii il ignora, preferand sa infulece floricele cu ochii atintiti inspre un ecran. El refuza sa priveasca imaginile hipnotizante si, intorcandu-si spatele, executa cea mai dificila miscare. In trecut reusea sa o faca perfect, fara nici o emotie, dar acum piciorul ii aluneca si pedala i se agata de sarma. Se prinde de roata si isi lasa corpul sa atarne deasupra oamenilor hipnotizati. Varful picioarelor aproape le atinge crestetul , miscandu-le cateva fire de par in balansul lor.
Aude un suspin de spaima, dar in continuare toti ochii sunt atintiti spre ecran. Renunta la incercarile de a impresiona si isi indreapta si el privirea inspre panza uriasa. Imaginile infatisau un tanar ce reusea sa faca pentru prima data cea mai dificila acrobatie pe sarma. Acesta isi termina numarul intotdeauna in aplauzele publicului fascinat, isi netezea parul in oglinda ce o purta mereu la el, zambea si se retragea in culise.
Isi baga mana in buzunar si scoate un ciob de oglinda. Chipul ce se reflecta in el nu mai pastreaza nimic din trasaturile acelea feciorelnice ale tanarului acrobat. Zambetul intors pe dos nu mai lasa nici ochii sa sclipeasca. Ridurile adanci i-au ingropat orice bucurie, iar linia parului ii saracise ingrozitor.
Imaginea aceasta il intristeaza. Isi arunca ciobul in multime fara a atinge pe nimeni. Isi reaseaza picioarele pe pedale si reincepe. Cu fiecare miscare corpul incepe incet, incet sa ii dispara...se lichefiaza. Picaturi acide ii curg din extremitatile usoare direct in ochii sticlosi ai spectatorilor. Urlete dureroase stapanesc acum intreaga incapere. Ploaia devine mai puternica, mai razbunatoare. Corpul i se topeste in siroaie inflacarate ce orbesc imaginea trecuta din ciobul oglinzii. Lichidul li se scurge in amintiri, stergand orice in afara imaginii tinere care nu stia ce este esecul.
Pe ecranul alb se difuzeaza intr-una aceleasi imagini in care umbra celui ce fusese odata un tanar acrobat se dezintegreaza intr-o ploaie trista. Dar nimeni nu este hipnotizat de acestea. In mintea lor el isi netezeste parul bogat in oglinda si le zambeste dupa terminarea celei mai dificile miscari pe sarma vazute vreodata.