In fiecare zi poarta acelasi bandaj. Din ce in ce mai murdar si mai rupcigos.
Il purta in ziua in care ne-am cunoscut. Atunci era curat. Mi-a spus ca a trebuit sa il schimbe acum cateva zile si ca acoperea o rana adanca ce va sta tot timpul deschisa, sangerand din cand in cand.
In prima seara mi-a fost teama sa ma apropii pentru a nu-i provoca durere. A observat retinerea mea, mi-a luat mana si mi-a asezat-o exact peste bandaj. Locul era cald si zvacnea a bunatate. Din rana deschisa curgea o zeama dulce ce mirosea a durere adanca. Cateva zile de la intalnire mi-am simtit palma patrunsa de o raceala ingrozitoare. Senzatia aceasta a durat pana cand ne-am reintalnit. Cand eram impreuna nu simteam decat caldura aceea atat de linistitoare. Despartirea insemna cunoasterea unei noi senzatii.
Devenisem dependenta. Devenisem curioasa. Devenisem egoista. Vroiam sa ne intalnim doar pentru ceea ce urma. Cu cat petreceam mai mult timp impreuna, cu atat senzatia era mai intensa. Ajunsese sa imi stapanesca tot corpul, cateodata sa ii afecteze si pe cei din jurul meu.
Ultima data cand ne-am vazut a fost intamplatoare. De-a lungul bandajului se intindea o pata sangerie ce imprastia un miros amar. Era mai murdar si mai rupt ca niciodata. Caldura aceea placuta a fost inlocuita de o raceala asemanatoare celei simtite dupa prima intalnire. Imi apuca mana cu furie si mi-o apropie de pata sangerie. Trupul mi-a fost strabatut de o durere atat de intensa, incat nu am mai putut respira pentru cateva secunde. Fara nici o explicatie, mi-a spus: "Tu ai provocat asta. Uita-ma!".
Dezamagire ce i se citea in ochi mi-a dat de inteles ca nu ne vom mai vedea niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu