Zi. Un dop albastru in iarba. In dop ceva ce pare a fi o picatura de apa. Noaptea, cand singurele prezente sunt luminile felinarelor, picatura se dovedeste a fi o fiinte foarte mica ce in timpul zilei sta chircita, spatele ei semanand cu o picatura de apa. Escaladeaza cu greu cele trei randuri de filet, iar cand ajunge pe margine dopul este rasturnat de un carabus, acoperind picatura ce, dupa o clipa de ingrijorare, realizeaza ca firele de iarba au format o carare prin care poate iesi. Strabatand desisul, mai vede cateva fiinte cat ea de mici ce arata ca niste oameni ce cara in spate un balon mare plin cu apa, Erau tot picaturi.
Dupa ce iese din iarba, realizeaza ca este inconjurata de o mare formata din milioane de alte fiinte asemanatoare ei. Unele erau colorate, unele aveau un anume miros, unele erau colorate, altele opace. Picaturile de acelasi fel se strangeau separat de celelalte. Niciodata nu se amestecau intre ele.
Picatura de apa ajunge unde fiintele semanau cu ea, dar aveau un miros foarte placut, ceea ce nu observase la ea pana acum. Trecand printre ele si incercand sa le cunoasca, observa ca intensitatea parfumului nu era aceeasi la toate picaturile. Unele isi pierdusera atat de mult mirosul incat aproape ajunsesera picaturi de apa.
Cateva nopti la rand a stat in preajma picaturilor parfumate, iar intr-o noapte a fost atrasa de un miros nemaintalnit pana atunci. Era un parfum frantuzesc atat de puternic incat ii era imposibil sa nu il urmeze. A petrecut cateva nopti urmarind picatura aceea, pana cand aceasta a observat-o. De atunci au fost de nedespartit. In timpul zilei locuiau amandoua in dopul albastru, iar noaptea o petreceau cu celelalte picaturi parfumate, dar tot timpul impreuna.
Pana intr-o seara in care picatura de apa se trezeste singura. Picatura de parfum disparuse si, odata cu ea, mirosul. Nu intelegea de ce. Ea pana acum se considera ca facand parte dintre picaturile de parfum. In momentul acela a realizat ca nu are nimic special, ca e doar o picatura de apa.
Era atat de dezamagita incat, cand s-a intors cealalta nici nu mai conta unde a fost. I-a spus doar sa plece pentru ca, dupa descoperirea facuta, nu o mai poate tine langa ea. Picatura de parfum i-a spus ca a stiut asta din prima clipa si nu ii pasa. Iar ca dovada a dragostei ce o simtea pentru ea, a renuntat la parfumul puternic, unindu-se, astfel devenind o picatura de apa cu iz de parfum frantuzesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu