Am reusit sa ma ratacesc pe un drum cu sens unic. Asfaltul proaspat turnat imi lasa urme mici pe talpi, dar acestea dispareau cand gaseam un ciot de copac pe marginea drumului pe care imi odihneam corpul incercat de oboseala. Peste tot in jur oameni straini isi construiau case mult prea inalte, dar nu se opreau, desi de multe ori structura de rezistenta ceda. Cioburile ferestrelor sparte de presiune mi-au lasat cateva urme pe brate, urme ce imi amintesc de nesiguranta lucrurilor frumoase.
Drumul nou asfaltat s-a transformat intr-o mocirla ce imi murdarea picioarele pana sub genunchi. Cocioabe darapanate au luat locul caselor imposibil de inalte. Acestea adaposteau batrani ce isi plangeau dorul pentru copiii plecati sa munceasca pentru oamenii absurd de bogati. In curtile inconjurate de garduri din sarma ghimpata se zareau ramasitele gradinilor in care isi cultivau zarzavaturi si flori. Singurele animale ce nu indrazneau sa paraseasca locul in care au crescut erau cainii prea batrani pentru a-si dori libertate. Cativa dintre ei mi-au simtit prezenta si au trezit cu latratul lor anemic un copil ce a inceput sa scanceasca intr-un patut incomod.
Am lasat in urma aceasta priveliste dezolanta, in fata mea afisandu-se un parc de distractii imens. Copii zambeau fericiti tinandu-si parintii de mana. O pereche de batrani indragostiti isi priveau nepotii castigand premiul cel mare dupa ce au daramat cele mai multe cutii. In ochii lor se citea mandria anilor de munca cinstita ce si-au gasit roadele in viitorul micutilor. In buzunarul drept am gasit cativa bani din care mi-am cumparat un bilet la roata cea mare. Frica de inaltime mi-a disparut la vederea apei luminate de felinarele ascunse de padure. Doua barcute isi lasau urmele lenese pe intindere nemiscata de apa. Rasul fortat al unei tinere mi-a intrerupt starea de visare. Intreg trupul mi-a fost cuprins de neliniste. Am inchis ochii si am asteptat sa simt pamantul sub talpi. Am atins cimentul rece cu ambele picioare si am ramas nemiscata cateva secunde.
Un zambet copilaros mi-a atras atentia. Ochii lui stateau atintiti inspre mine si, fara a-mi spune vre-un cuvant, l-am urmat. Am mers tacuta in urma lui incercand sa calc in urmele lasate in pamantul noroios aproape inghetat. Vantul rece imi umezea ochii, incetosandu-mi vederea. Urmele ce ma insotisera pana acum s-au indepartat, lasandu-ma sa imi caut propriul drum. Silueta lui mica si-a conturat trasaturile in lumina unui felinar ce deslusea o portiune de asfalt proaspat turnat. Langa ea alta portiune luminata. Si inca una. O insiruire de portiuni luceau in amorteala serii. I-am simtit zvacnirea pieptului atingandu-mi spatele. Si-a strans bratele in jurul corpului meu timorat si mi-a soptit: "Sunt langa tine!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu