Privindu-i cum se joaca am fost cuprinsa de o tristete inexplicabila. Zambetele sincere ce le afisau cu nonsalanta mi s-au infipt precum un cutit in inima. In momentele acelea m-am gandit ca probabil nu voi mai putea niciodata zambi asa. Ii priveam incercand sa isi imite miscarile, dorindu-mi sa imi incetinesc respiratia pentru a prelungi aceasta scena de o puritate sfasietoare.
Zambetul crispat ce mi se sculptase pe fata ascundea un nod dureros ce mi se instalase in gat de la inceputul serii. Durerea devenea tot mai sufocanta cu fiecare chicoteala, fortandu-mi lacrimile sa imi sageteze obrajii. Nu i-am mai putut urmari...
Doar modul in care m-a privit inainte sa plece a trezit farama de fericire ce sta ascunsa in mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu