Dragii mei,
Eu am ajuns cu bine. Zborul cu avionul nu a fost nici pe departe cum ma asteptam, desi nu se aseamana cu nici o senzatie pamanteana. Dar am fost linistita pentru ca a trebuit sa am grija de copilul de 24 de ani care imi oprea circulatia sangelui strangandu-ma de mana, in timp ce pielea ii era incercata de diferite nuante de verde. Am calatorit cu urechile infundate, pofta de ras si multa vorbarie. Doar asa am reusit sa imi controlez frica de inaltime si raul de miscare.
Privelistea oraselor vazute de la inaltime este incredibila, cel putin pe timpul noptii. In ceea ce ii priveste pe pasageri, acestia nu sunt cu mult diferiti de cei care circula cu autocarul. Semintele erau la purtator, la fel si sacosele de rafie.
Prima zi in Londra a fost incetosata. Nu din cauza smog-ului, ci din cauza oboselii. Si s-a desfasurat asa: plimbari cu autobuzul la etaj, mancat la KFC, cafea in Finsbury Park, jucat cu veveritele, cateva cumparaturi si intors acasa.
Locuiesc intr-una din casele "in serie", acelea despre care v-am spus ca imi plac foarte mult. Asta ma si sperie un pic pentru ca, neinsotita, mi-ar fi greu sa o recunosc.
Probabil ca voua va este mai greu decat imi este mie, dar va rog sa nu va faceti griji. Stiti foarte bine ca sunt capabila sa imi port de grija.
Va pup si va iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu