15 noiembrie 2010

Regret

Isi merita soarta.

Prima data ne-a parasit pentru un alt barbat, iar eu am dat vina pe alcoolismul tatalui meu. Am refuzat sa o vad de fiecare data cand incerca sa ia legatura cu mine. Am urat-o. La 18 ani am revazut o femeie total schimbata. Raceala obisnuita din copilarie se transformase in caldura unei mame. Am hotarat sa ma mut la ea, lasand in urma persoana ce a avut grija de mine si m-a iubit cum ea nu a facut-o niciodata. Am fost egoista. Ma urasc pentru asta.

Acum m-a parasit pentru a doua oara din cauza aceluiasi barbat. O urasc pentru asta. Ii urasc slabiciunea. Ii urasc vorbele goale. Ma urasc ca am avut incredere in vorbele ei, desi raceala din copilarie a devenit din ce in ce mai evidenta. Urasc cand imi spune ca isi face griji pentru mine, iar ea are un loc sigur unde poate dormi, pe cand eu nu sunt sigura de nimic.

Vreau sa plec. Vreau sa las in urma tot si sa o iau de la inceput. Vreau sa nu mai depind de nimeni, sa pot fi sigura de ziua de maine.

Mai e putin...

3 comentarii:

  1. Iti inteleg ura si sentimentul prin care treci! Mereu mi-am spus ca un parinte indiferent de greseala facuta trebuie iertat, insa am realizat si eu ca nu aveam dreptate ..
    Si inca ceva; ce nu te omoara, te face mai puternica!

    RăspundețiȘtergere
  2. Am iertat-o prima data. Am vrut sa o iert si acum, dar indiferenta ei m-a facut sa o urasc.

    Merci pentru incurajare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Crede-ma ca mai tarziu ea va regreta ca a renuntat la tine! Oricum viata merge inainte cu bune si cu rele!
    O zi frumoasa,
    CiP

    RăspundețiȘtergere