Imi place foarte mult senzatia asta de libertate pe care o am acum. Ma refer in special la cea financiara. Imi platesc singura chiria, imi pot cumpara hainele pe care mi le doresc, in frigider am intotdeauna dulciurile preferate. Muncesc mult pentru toate astea si, desi oboseala se simte uneori foarte tare, ma simt implinita.
Pana acum un an am avut tot timpul sprijin financiar din partea parintilor si mai ales a mamaiei. Nu am avut niciodata ce mi-am dorit, dar ai mei au facut tot ce au putut sa ma faca fericita. Mamaia mi-a cumparat ce aveam nevoie pentru a intra in si termina Liceul de Arta, iar ai mei m-au impins spre o facultate. Am ales Jurnalismul in cadrul unei universitati private doar pentru ca era aproape de casa (din dorinta lor).
Anul trecut am fost nevoita sa ma intorc in satul meu natal. Cu o facultate inceputa (pentru care pana atunci platisera parintii mei) la care nu aveam de gand sa renunt si fara loc de munca a trebuit sa fac ceva.
Nu mi-am dorit niciodata sa plec din tara, dar nu regret ca am facut-o. Astfel imi pot termina studiile, o pot ajuta pe mamaia ( desi mereu ma refuza) si poate in cativa ani voi avea si eu un locusor numai al meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu