Pagini de culoare

Intre paginile cartii mele am gasit o broasca din hartie colorata. Aduna cu limba ei diferite cuvinte. Nu m-a deranjat pana in momentul in care am gasit randuri intregi fara cuvinte, uneori chiar pagini goale.
De la o vreme culoarea hartiei din care era facuta broasca a inceput sa devina gri, iar locurile goale pe care le lasa in urma pline de culoare. Povestile imi erau fericite, dar lipsite de sens.
Am incercat sa trag mancatoarea de cuvinte de limba, fara nici un rezultat; cuvintele ce o acopereau o ajutau sa se ascunda printre pagini.
Am incetat sa o mai caut si aproape am uitat de existenta ei pana am gasit-o zacand in mijlocul unei pagini complet albe, pe care nu a mai avut putere sa o coloreze. Printre cuvintele negre ce o acopereau statea scris cu litere colorate cuvantul "zambeste".
Si-a dat viata desfacandu-si straturile de hartie impaturite de sub care au iesit, pe langa puii de broscuta, toate cuvintele triste ce lipseau din cartile mele. Puii s-au raspandit prin biblioteca si mi-au colorat toate povestile pentru a nu mai avea parte de tristete niciodata.

Ador pub-urile din Londra

Nu sunt genul de persoana care iese foarte mult la distractii, dar nu refuz niciodata o bere intr-un pub. Mai ales in pub-urile din Londra. Mai toate sunt facute in acelasi gen: mult lemn si culori calde (crem, ocru, rosu, maro). Au o atmosfera primitoare, unele cu multe scaune de lemn adunate in jurul unei mese ce te imbie sa iti aduci gasca intr-o seara de fotbal, unele cu scaune din piele si canapele in care poti vedea cupluri sau cateva prietene stand la barfa, sorbind din cocktail-uri.

Ce vad eu in Londra

In afara locurilor de vizitat, Londra nu imi ofera o priveliste prea placuta.

Casele ce imi placeau atat de mult vazute in poze au devenit plictisitoare, acestea ocupand foarte mult din peisajul londonez.

Mancarea tipic englezeasca este dezgustatoare - micul dejun greoi, caserolele "ready made" fara gust, ceaiul verde gretos.

Vremea este de o toamna continua. Nu stiu cum e iarna, dar vara nu poti iesi din casa fara un pulover la tine.

Vestitele autobuze cu etaj sunt infecte. Intotdeauna pline de mirosuri si ambalaje, oamenii mancand mai mult in bus decat acasa.

Strazile sunt intotdeauna prea circulate, indiferent ca se afla la periferie sau in zonele centrale.

Din punct de vedere al locuitorilor, "fauna" este cat se poate de diversificata. Oamenii sunt prietenosi, dar mereu grabiti si preocupati.

Desi salariile sunt mult mai bune decat cele din Romania, preturile sunt pe masura. De fiecare data cand gatesc cheltui cel putin 10 lire pe ingrediente.

Unul din lucrurile care imi plac este organizarea mijloacelor de transport. Daca stii unde trebuie sa ajungi este aproape imposibil sa te ratacesti. Doar liniile de metrou sunt intr-o continua inlocuire si de multe ori sunt inchise.

Parcurile sunt foarte multe si foarte bine intretinute. Pentru o zi relaxanta nu ai nevoie decat de soare si cativa prieteni.

Gradinile din spatele caselor imi plac foarte mult. Aici iti poti aranja micul tau paradis verde - cu hamac si toate cele.

Aceasta este Londra pe care o vad eu in fiecare zi.

Implinire

Imi place foarte mult senzatia asta de libertate pe care o am acum. Ma refer in special la cea financiara. Imi platesc singura chiria, imi pot cumpara hainele pe care mi le doresc, in frigider am intotdeauna dulciurile preferate. Muncesc mult pentru toate astea si, desi oboseala se simte uneori foarte tare, ma simt implinita.
Pana acum un an am avut tot timpul sprijin financiar din partea parintilor si mai ales a mamaiei. Nu am avut niciodata ce mi-am dorit, dar ai mei au facut tot ce au putut sa ma faca fericita. Mamaia mi-a cumparat ce aveam nevoie pentru a intra in si termina Liceul de Arta, iar ai mei m-au impins spre o facultate. Am ales Jurnalismul in cadrul unei universitati private doar pentru ca era aproape de casa (din dorinta lor).
Anul trecut am fost nevoita sa ma intorc in satul meu natal. Cu o facultate inceputa (pentru care pana atunci platisera parintii mei) la care nu aveam de gand sa renunt si fara loc de munca a trebuit sa fac ceva.
Nu mi-am dorit niciodata sa plec din tara, dar nu regret ca am facut-o. Astfel imi pot termina studiile, o pot ajuta pe mamaia ( desi mereu ma refuza) si poate in cativa ani voi avea si eu un locusor numai al meu.

Educatie universitara pentru persoane cu dizabilitati

Eu promovez proiectul "Educatie universitara pentru persoane cu dizabilitati". Implica-te si tu postand informatiile de mai jos pe blogul tau.

Din playlist-ul meu

Daca...

Un fulg de zapada ratacit mi se adaposteste intre palme. Sub privirea-mi curioasa isi topeste dantela perfecta intr-o sfera transparenta.
Nucleul incepe sa ii freamete in apasarea razelor soarelui, extinzandu-si invelisul delicat. In cateva momente, mainile mele devin prea mici in contrast cu volumul crescand al globului transparent. Ii ating usor suprafata cu teama de a nu o sparge, dar aceasta dobandeste culoarea pieli mele. Amprenta imi ramane imprimata in locul ce mi-a gazduit varful degetului.
Volumul sferei transparente inceteaza sa mai creasca, iar in continuarea amprentei mele se formeaza un deget, o mana, un brat si in cele din urma o persoana intreaga. Miscarile ei timide imi rascolesc ceva neclar in memorie. Nu imi pot finaliza gandurile, ochii ei rataciti dandu-mi de inteles ca am gresit.
Isi intinde mana intr-un gest delasator, lipsit de speranta. Daca nu mi-as fi lasat curiozitatea sa castige, probabil ca fulgul ratacit s-ar fi maturizat intr-un diamant sau poate o stea, dar egoismul meu l-a condamnat la nereusita.
Imi voi trai viata cu vina privirii resemnate din interiorul globului opac.

Marioneta fara ate

Imi folosesc unghiile pentru a iti intra pe sub piele. Tu urli de durere in timp ce iti zgarii insistent alunita de pe spate. Refuz sa te aud. O indepartez si iti patrund printr-o miscare scurta sub muschi.
Iti insel nervii si reusesc sa trec pe nesimtite pana in zvacnirile controlate ale inimii. Ma joc cu ea o vreme, apoi o las sa isi urmeze bataile firesti. Imi e frica sa nu o brutalizez cu posesivitatea mea.
Apoi imi incerc indemanarea cu sensibilitatea ta. Te fac sa plangi de placere sau sa razi de durere. Ochii incep sa iti luceasca suparator de controlat si ma fac sa realizez ca joaca mea nu are nici un control asupra ta.
Dar tu mereu lasi copilul sadic din mine sa creada ca iti poate controla intreaga fiinta.